N-au greșit niciodată! Doar erau tineri, nu?!
de Constantin Gheorghe
Acum vreo douăzeci de minute, în fața blocului. Trec trei tefeliști: două tipe-cu sticlele de bere în mână, bete mangă- și un tip, cu privirile duse, bând cu nesaț dintr-o sticlă de apă plată. Și mi-am amintit de o parodie după un cântec din epoca în care nu eram știrbi și bășinoși, tot despre tineri.
Taromul zbura în draci cu marfă, folosind Il 18, spre Orientul Mijlociu. Berbecuți și AKM uri, adesea în aceeași cală! Cum încărcătura-ca greutate-era mai mereu aceeași, combustibilul, la fel, centrajul, iar la fel, iar echipajul, standard, băieții din față ajunseseră să decoleze cântând pomenita parodie:
”Mi-a căzut ceasu-n căcat
Dar îl scot
Că sunt tânăr
Și cu iernile mă lupt
Când îmi bat la geam!”
Mă rog, nu-mi amintesc toată ritornela, dar lucrurile se petreceau ca la carte: se făceau toate controalele în cabină, porneau motoarele, le verificau parametrii, cereau aprobările de la turn, se duceau în capul pistei, călcau frânele, turau motoarele, și când primeau aprobarea de decolare, toți cântau. Cam pe la a treia strofă ajungeau la viteza de rotație, trăgeau de manșă, și erau în aer. N-au greșit niciodată! Doar erau tineri, nu?!
