FeaturedIstorie

Întotdeauna ceilalți sunt de vină!

Știu, suntem societatea spectacolului. Știu, spălarea pe creier e în plin progres, și e radicală. Dar, la dracu! Să rezumi România, societatea ei, atitudinea ei, nevoile ei, la un petec de asfalt din buricul Bucureștilor, unde își fac veacul niște caricaturi de ”mișcare progresistă”, este deja prea mult. Până și un prost făcut grămadă, căruia îi curge salivă din colțul gurii, și-ar pune ceva întrebări în legătură cu asta. Restul României își vede de ale lui: lumea muncește, iubește, călătorește, se prăjește la soare, bea o bere, își sapă grădina, face zacuscă. Și încearcă o uriașă durere în cur de zbaterile peștișorilor din acvariul cu bare din Piața Victoriei.

Normalitatea ne este străină? Nu putem trăi decât în erecție revoluționară? Cu muia în gură și cu jos!? Nu cred că păpușarii din spatele acestui spectacol sinistru își închipuie că pot convinge o largă majoritate de faptul că negrul este alb, și albul, negru. Piața Victoriei este un produs de export. Trebuie să justifice presiunile asupra statului român, presiuni făcute pentru mai multe cedări de suveranitate, pentru avantaje economice mai mari decât cele de acum, pentru cedarea controlului național asupra resurselor.

Că niște tembeli, sprijiniți de floarea politicii de opoziție, au făcut petiție la ONU, asta este doar începutul. Urmează cererea de trimitere a ”Căștilor Albastre”, de introducere a unor sancțiuni, eventual un embargo, de transformare a României într-un protectorat de genul Kosovo. De suspendare a Constituției, de interzicere a unor partide.

Veți spune că în aceste condiții miza trebuie să fie foarte mare. Nu este. Este cât se poate de meschină. ”Dacă noi nu putem câștiga la vot, măcar să nu-i lăsăm pe ei să guverneze!” Atât! Un joc tembel de putere, ajuns pe culmile ridicolului! Iar cei care-l joacă sunt niște terchea-berchea! Niște impostori! Impotenți intelectual! Care nu vor fi capabili să gestioneze dezastrul pe care-l fac, pentru a ajunge la putere! Dar nu le pasă! Totul este să fie EL în capul trebii! Și se simte împlinit! Ce dacă în jurul lui sunt doar ruine? Întotdeauna ceilalți sunt de vină!

de Constantin Gheorghe

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button