Intamplarea din weekend
de IVO Bobal!
Ma urc in tren si pornesc spre Bucuresti, iar 10 ore mai tarziu, intr-o dimineata de vineri, ajung in urata gara de nord din Capitala. No, imi vad de treaba, iau metroul si plec spre birou pentru a-mi onora intalnirile programate in ziua respectiva. Totul decurge normal, termin de mancat si sandwich-ul pe care mi l-am pregatit inainte de a pleca la tren, si pe la 18:00 rup usa biroului. Am plecat sa-mi caut costum. Dupa ce am colindat fiecare odaie din Apaca (mi s-a spus ca acolo gasesc orice – dar nu-i asa) plec spre mall-ul de langa. Ignor cateva magazine la rand, pentru ca era sa ma inec cu aer conditionat, cand am vazut ca anumite modele de costum incepeau de la 2.000 de lei. Evident, nonsalant, am dat bir cu fugitii din magazinul in cauza si resemnat ma uitam in alte vitrine, cand “imi sare” un costum in ochi. Simplu, moder, elegant, faiana combinatia de culori, etc.
Cer vanzatorului de acolo marimea mea a costumului respectiv. Soc, panica si groaza! Nu are! Pentru istia mai subnutriti, ca mine, nu prea gasesti costum. Majoritatea sunt de la marimea 48 in sus. Eu aveam nevoie de 46… Imi da un alt model, singurul model din tot magazinul, care era 46. L-am incercat, dar degeaba. Nu era ceea ce voiam. Dezamagit, incercam sa ma resemnez, cand domnul care era, la fel de subnutrit ca mine, imi spune: Doriti sa verific in celelalte magazine, daca avem marimea dvs.? Perfect! Zic eu. Iar domnul imi comunica dupa catvea scanari de cod: Costumul il gasiti la magazinul din Mega Mall, iar vesta este la Baneasa. Eu eram in Afi. Rezervare pe numele meu si plec fericit sa ma vad cu baietii la o bere.
Nenea Iancu, localul si berea mea preferata, asortata cu oameni faini si povestind amintiri. Ce sa vrei mai mult? Poate doar cateva shot-uri de Jagermeister. Trec cateva ore si plecam din centru, ma mai opresc la un prieten, mai stam la povesti, cand intr-un final ma decid sa plec spre hotel. Cobor din blocul respectiv, ies la strada. Telefonul in mana, cautam un Uber. Ma uit in stanga, un tip oarecare alerga, iar eu ma gandeam: Ba, ista face jogging la ora aceasta? Si il ignor mai departe, pana cand tipul ajunge in dreptul meu si din fuga imi smulge telefonul din mana. Brusc alergam amandoi, el de mine, eu dupa el. Face spre dreapta la primul colt, eu dupa el. Nu apuc sa fac toata curba, pentru ca ma trezesc cu un umar in piept si ma imparstii pe jos. Mai o bucata picior, mai alta, raman si fara ceasul de pe mana. Vrea sa-mi ia si portofelul, dar acesta este legat cu lant de mine, iar respectivii aleg sa ignore ca nu pot lua si portofelul si o iau la fuga printre blocuri. Deci macar am ramas cu portofelul 🙂 Am dat si declaratie, am ajuns si la hotel, am dormit si cateva ore. M-am scos! (vorba aia).
A doua zi am mers la nunta, totul normal si fain acolo, nici macar nu trebuia sa am grija telefonului, nu stateam sa-mi verific contul de fb, sau alte conturi de notificari :)) One less problem 🙂 Si tare fain a fost.
Dumunica aveam de umblat. Din centrul Bucurestiului trebuia sa merg in drumul taberei, pe urma la mega mall, pe urma in baneasa si intr-un final la gara. Nu voiam sa fac aceste drumuri cu metroul, ratb-ul, sau alte mijloace de transport in comun, pentru ca mi-ar fi luat o eternitate. Ca noroc ca aveam laptop-ul la mine, accesez faimoasa retea de socializare si postez intrebarea capcana: Care ai masina si poti sa ma ajuti 3h? Pana sa-mi termin tigara, deja aveam 3 oameni care imi scriau ca sunt dispusi. Faini oameni 🙂 Si Asa am plecat cu Andrei (@aBogdan) in plimbarea mai sus descrisa. Andrei, multumesc din nou!
Am luat costumul, am rezolvat toate, am baut si bere, am ajuns si la tren, iar dupa alte 11h am ajuns in Timisoara. Morala? Nu exista, anumite experiente trebuie traite si nu ai cum sa scapi de ele. Cel mai probabil ma voi feri de acuma incolo de oameni care fac “jogging” noaptea :)) Dar in alta ordine de idei, care ai un telefon in plus si te poti lipsi de el cateva luni? (pana apare iphone 7) :)) Ai un iphone de vanzare, poate vreau sa il cumpar. Vrei cateva beri pe saptamana? Poate imi poti inprumuta un telefon, oricare varianta ai avea, te rog sa ma anunti. E fain fara telefon, dar nu-i chiar practic 🙂
