Trăim vremuri ipocrite, deși fiecare se crede mai catolic decât Papa.
Trăim vremuri in care adolescentul se comporta ca un adult, iar adultul ar face orice sa fie din nou adolescent. Femeile devin penibile neacceptând ca timpul trece si caută tineretea prin tot felul de tertipuri. Bărbații nu vor sa-si asume nicio responsabilitate, aleargă din floare-n floare considerând ca asa sunt din nou tineri.
E penibil, sunt penibili!
Adevarata arta este sa știi sa trăiești orice vârsta asa cum este ea. Sa te bucuri de ceea ce esti.
Perfecțiunea nu exista, iar noi suntem atât de disperați de cum ne arată carcasa, încât urla sufletul in noi.
Trăim vremuri second hand pt ca noi înșine suntem second hand. Acceptam orice prostie si ne frustram din orice. Ne frustram ca nu avem dinții cei mai albi, ca nu avem fundul cel mai rotund, ca nu avem sânii perfecti.
Cea mai mare capcana a fericirii este perfecțiunea. Tot timpul avem senzația ca abia dupa ce vom avea totul perfect, vom fi fericiti.
Greșit! Sa știi sa dansezi in ploaie fara sa-ti fie teama ca n-o sa mai arați impecabil, inseamna sa fii fericit!
Imperfecțiunea e Perfecțiune!
