de prof.univ.dr. Radu Baltasiu
Globalizarea înseamnă, sau ar trebui să însemne, o distribuire a „sarcinilor” mai liberă pe planetă, adică integrarea spaţiilor prin diviziunea muncii. Circulaţia liberă a capitalurilor este o parte importantă a acestei chestiuni. Nişte „entuziasmaţi” (o specie de inşi cu gândirea scurtă) au şi proclamat „sfârşitul istoriei” în acest fel. E o singură problemă care, în final, mai pe la colţurile unor reviste, iese la iveală. Capitalul curge dintr-o singură direcţiepentru a creşte mai cu seamă în direcţia dinspre care curge. Desigur, el te poate lăsa să creşti dacă-i convine. În ce condiţii, rămâne de văzut (şi mă refer aici la distribuţia muncilor cel mai bine remunerate). Avem însă, acum, o certitudine. Toată făleala noastră cu creşterea economică din ultimii ani s-a făcut … din interiorul pântecelui acestui capital (inevitabil, occidental). Care acum are palpitaţii. Nu spunem ce se poate întâmpla. Putem judeca şi singuri poza ataşată: se pare că 75% din succesurile integrării populare a Europei de Est (ca urmare, nu-i aşa, a politicilor clarvăzătoare ale noastre şi ale altora) sunt un mare bluf – adică sunt clădite pe bani care trebuie daţi înapoi (că o fi munca altora, că o fi munca noastră care nu ştiu cum o fi ajuns să se ponteze că o fi a ălora, e altă discuţie). Judecaţi şi dumneavoastră:
http://radubaltasiu.blogspot.ro/
