”Numai atunci am simțit cât de miraculos este acest act, în aparență atât de simplu, de a trăi, de a fi viu. Îmi spuneam că niciodată nu voi mai uita că pot fi fericit prin simplul fapt că sunt liber să ies din casă și să mă plimb pe stradă, că nici o tristețe nu va rezista acestei beatitudini. Dar, evident, euforia libertății regăsite n-a durat prea mult. Câteva săptămâni în urmă, reluasem rutina existenței din ultimii ani. Cu o singură deosebire: că, de data asta, nu mai puteam uita cât sunt de precare libertatea și, în cele din urmă, viața.”
M. Eliade
