de Constantin Gheorghe
Dacă avem cea mai lungă perioadă de pace din istorie, pe amărâtul ăsta de continent, unde se înfruntau două blocuri politico-militare cu mijloace de a distruge lumea în câteva ore, asta se datorează unei politici pe care o putem rezuma ca fiind a creșterii încrederii. Ea a făcut ca Războiul Rece să rămână doar rece.
Acum niște unii și-au zis că este inteligent să schimbăm lucrurile, și, în numele binelui comun, să aplicăm reversul pomenitei politici, anume creșterea neîncrederii. Să fim serioși: față de cele întâmplate în perioada Războiului Rece, de la războiul din Coreea, până la destrămarea URSS, revenirea Crimeei acolo unde a fost, adică la Federația Rusă, este un non-eveniment. Și de aici suntem gata să construim o situație de război, care nu rezolvă nimic. Doar generează noi și noi probleme. Sigur, asta produce valoare pentru acționarii industriilor de armament din toată lumea. Dar dacă începe Marea Păruială, ce mama dracului mai fac cu valoarea aia?
Să ne înțelegem bine: industria de armament a dus-o chiar mai bine în timpul Războiului Rece. Și băieții au putut cheltui belșugul tocmai pentru că exista garanția că lucrurile nu vor evolua dincolo de un anumit punct. Garanția a fost tocmai politica pomenită, de creștere a încrederii. Vi se pare că azi avem vreo garanție rezonabilă că nu se va trece de punctul în care lucrurile devin ireversibile, dacă nimeni nu vrea să mai discute cu nimeni?
Eu zic s-o ținem p-asta cu neîncrederea. Că a noastră va fi Împărăția Cerurilor. Sigur, coada la intrare va fi foarte lungă. Dar ce mai contează timpul, când ești mort?
