de Constantin Gheorghe
Bine că-i dezastru la absorbția de fonduri europene, bă, Cioloș! Că au fost atrase morman de fonduri pe vremea cât a fost boc premier, și erai tu comisar european. Să vedem ce faci tu într-un an. Așa, de control. Că de măcănit e ușor. Mai greu e cu munca de jos!
Acestea fiind zise, dragi tovarăși și prieteni, treaba cu fondurile europene e cam așa: prin MTO, care limitează drastic deficitul bugetar, se reduce capacitatea statului de a cofinanța proiectele din bani europeni. Bruxellesul a zis nu, când Ponta a cerut o mărire a deficitului, tocmai pentru a crește gradul de absorbție a pomenitelor fonduri. Doi: pe bănci le doare la bască de ”fondurile europene”. Dacă cineva crede că vede vreun ban de la ele, pentru cofinanțare, ori e prost, ori nu gândește! Excepția: marii cacapitaliști din țările de proveniență ai deținătorilor de bănci, vezi cazul Lidl, parcă. Sau Kaufland. Mă rog, știți voi. Principiul contează.
Ajungem la punctele trei și patru. Trei: am pierdut capacitatea de proiectare, mai ales în cazul infrastructurilor, dar nu numai. Nu mai generăm proiecte complexe. Nu avem cu cine! Nici lucruri banale, gen fabrici de lactate sau mai știu eu ce altele de genul ăsta, nu mai sunt la îndemâna noastră. Nu vedeți ce probleme de proiectare au toate investițiile, de la parcuri și instalații de transport pe cablu, până la rețelele de apă și de canalizare? Tavan fals care pică atunci când strănută cineva lângă el? Bine, pa!
Patru, și cel mai cel nasol: nu mai avem mână de lucru calificată. Practic, niciun proiect finanțat din bani europeni NU se termină la timp, fie că e vorba despre autostrăzi sau căi ferate, fie că e vorba despre un WC în fundul curții unei școli sătești. Asta mărește costurile, mai mult decât celebra ”corupție”.
Sigur, ca totul să fie și mai complicat, din cârdășia birocrației de la București cu aia de la Bruxelles a ieșit un bastard, care taie tuturor cheful de a mai folosi banii ăia. Așa că în cazul fondurilor europene corupția este doar un soi de mască, pentru a nu vorbi despre adevăratele cauze ale situației atragerii fondurilor europene.
PS: în ăst timp statul, care nu are bani de cofinanțare, aruncă în stânga și în dreapta cu ajutoare de stat către corporațiile multinaționale, în aplauzele Bruxellesului, care le aprobă într-o veselie! Prietenii noștri de la Bosch-ăia cu softul de păcălit testele de emisii la motoarele Diesel, da?-tocmai ce-au primit a patra oară așa ceva de generosul stat român. Citez din ZF: ”Grupul german Bosch, prin divizia Robert Bosch SRL, va primi un ajutor de stat de 71,2 mil. lei (16 mil. euro) pentru o investiţie de 142,5 mil. lei (32 mil. euro) realizată în comuna Jucu, prin care se creează 620 de noi locuri de muncă”.
Deci Bosch investește, de fapt, doar 16 milioane de euro. Restul sunt bani românești. Toată lumea plânge că statul nu investește. Investește. Dar nu în afacerile românești. Totuși, 51.612 euro și câțiva cenți, înființarea unui nou loc de muncă, nu e exagerat? Că mie mi se pare astronomic. Chiar dacă ar produce rachete pentru zborul spre Marte n-ar costa atât.
PPS: nimic despre Corina Crețu. E ca apa sfințită: așa cum n-ajută, nici nu strică…
