DOCUMENTAR: 545 de ani de la prima menţiune documentară a Craiovei

02 iunie 2020 destin valah Istorie

Prima menţiune documentară a Craiovei datează de la 1 iunie 1475.

Pe teritoriul actualului municipiu Craiova este atestată locuirea neîntreruptă încă din neolitic, după cum indică lucrarea „Enciclopedia geografică a României”, autor Dan Ghinea (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002). Au fost identificate astfel, în perimetrul actualului oraş, vestigii neolitice (între care se remarcă ceramica pictată policrom), precum şi urmele unei aşezări datând din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului aparţinând culturii Coţofeni (2.500-1.800 î.Hr.).

În acelaşi areal au fost descoperite urmele unei importante aşezări geto-dacice datând din secolul al IV-lea î.Hr. numită Pelendava. La marginea oraşului, pe terasa Jiului, au fost descoperite urmele unei aşezări civile romane şi ale unui castru roman din secolele II-III, plasate pe drumul roman ce venea de la Drobeta la Romula.

Originea numelui actual al oraşului este subiectul multor controverse şi pluteşte în legendă, se arată pe site-ul https://www.primariacraiova.ro. Singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul „kralj” (rege, crai), mai indică acelaşi site.

La sfârşitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moşia puternicilor boieri Craioveşti, moşie de la care provine şi numele oraşului, potrivit https://www.primariacraiova.ro.

Prima menţiune documentară a localităţii Craiova datează de la 1 iunie 1475. După prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraş.

Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituţie politică importantă din Ţara Românească, după domnie. În 1492, Vlad Călugărul, domn al Ţării Româneşti, a stabilit la Craiova reşedinţa Banilor Olteniei, unde aceasta s-a menţinut până în 1761, când a fost mutată la Bucureşti (şi desfiinţată apoi în 1831), potrivit lucrării „Enciclopedia geografică a României”.

În timpul lui Mihai Viteazul (1593-1601), Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând oraşul ca un important centru politic şi militar. În Evul Mediu, Craiova a fost un centru cu un important rol militar şi strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forţelor militare şi centru de declanşare a acţiunilor antiotomane, indică site-ul https://www.primariacraiova.ro.

Oraşul a avut de suferit în urma războaielor ruso-turce din 1768-1774 şi 1806-1812, de pe urma jafurilor turceşti, apoi şi de pe urma ciumei şi a incendiului din 1795 care au decimat populaţia.

În secolele XVIII-XIX, Craiova a fost un important centru cultural, prin înfiinţarea unei şcoli în limba română, în 1755, a unei şcoli în limba greacă, în 1826, precum şi a unei tipografii, în 1837. Şcoala Centrală din Craiova, al doilea colegiu al ţării după cel de la Sf. Sava, a fost înfiinţată în 1826. Trăsătura caracteristică a oraşului în primele două decenii ale secolului al XIX-lea a fost dată de înflorirea economică, urbanist-edilitară, de dezvoltarea meşteşugurilor, a comerţului, a serviciilor publice. Craiova s-a menţinut şi în această perioadă ca important centru comercial al Olteniei.

Locuitorii oraşului au participat la Revoluţia de la 1848, un rol de seamă avându-l corpul profesoral de la Şcoala Centrală din Craiova, în frunte cu Ioan Maiorescu.

În primăvara anului 1857 s-a constituit, la Craiova, Comitetul Unionist. Tot aici a luat fiinţă un puternic centru de presă unionist, fiind scoasă prestigioasa tribună „Vocea Oltului”. La 9 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a Ţării Româneşti a votat în unanimitate programul naţional pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, la Craiova, aproximativ 5.000 de oameni au participat la o manifestare de mare sărbătoare, pe care pictorul Theodor Aman avea să o imortalizeze în celebrul său tablou „Hora Unirii la Craiova”, pictat în acelaşi an.

Prin poziţia sa, Craiova a fost un centru important unde s-au luat măsurile necesare desfăşurării operaţiunilor militare din timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).

Foto: (c) NICOLAE BADEA / AGERPRES FOTO

Explicaţie foto: Parcul ‘Nicolae Romanescu’ din Craiova. (27 febr. 2019)


După izbucnirea Primului Război Mondial, pentru România au urmat doi ani de neutralitate (1914-1916), perioadă în care Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al Armatei I. După intrarea României în război, în august 1916, Craiova a fost ocupată de trupele germane şi austro-ungare la 20 noiembrie 1916.

La 7 septembrie 1940, la Craiova, s-a semnat Tratatul româno-bulgar prin care partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul – judeţele Durostor şi Caliacra) a intrat în componenţa Bulgariei.

Începând cu anii ’60 oraşul devine un puternic centru industrial, aici dezvoltându-se industria constructoare de maşini şi utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, uşoară, a materialelor de construcţii, industria electrotehnică, industria extractivă, industria energetică. (https://www.primariacraiova.ro.)

Oraşul Craiova a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, se arată în „Enciclopedia geografică a României”. Municipiul Craiova este, în prezent, reşedinţa judeţului Dolj.

Foto: (c) ALEX MICSIK/ AGERPRES FOTO
Explicaţie foto: Teatrul National ‘Marin Sorescu’ din Craiova. (28 apr. 2010)


În municipiul Craiova se află numeroase biserici şi clădiri cu valoare istorică şi arhitecturală: Mănăstirea Bucovăţ, cu biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită între 1506-1512 şi refăcută în 1571-1572; Biserica Domnească, cu hramul „Sfântul Dumitru”, ctitorie din 1651-1652 a lui Matei Basarab; biserica „Sfântul Ilie”, construită în 1720 şi refăcută în 1893, care păstrează picturi murale executate de Gheorghe Tăttărescu; biserica având dublu hram „Sfântul Gheorghe şi Cuvioasa Parascheva” (1730); biserica „Sfânta Mina” (1731); biserica fostei mănăstiri „Obedeanu”, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită între 1748-1753; bisericile cu hramurile „Sfântul Gheorghe” – Vechi (1730-1775), „Sfântul Gheorghe” – Nou (1754-1755), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (secolul al XVI-lea); Casa Băniei, construită din iniţiativa lui Constantin Brâncoveanu în 1699, având un elegant foişor pe coloane de piatră; Casa „Glogoveanu” (1802); Casa „Jianu” (secolul al XVIII-lea); clădirea fostului Palat de Justiţie, construită între 1880-1890 după planurile arhitectului Ion Socolescu, azi sediul Universităţii din Craiova; clădirea Palatului Administrativ, construită între 1912-1913 după planurile arhitectului Petre Antonescu; Palatul „Jean Mihail”, construit între 1898-1907 după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, în prezent Muzeul de Artă Craiova etc.

Un loc aparte îl ocupă Parcul „Nicolae Romanescu” din Craiova, unul dintre cele mai frumoase parcuri din ţară, amenajat între anii 1900-1903, în timpul primarului Craiovei, Nicolae Romanescu, după planurile arhitectului francez E. Redont, potrivit https://www.primariacraiova.ro.

Dintre instituţiile de cultură din Craiova amintim: Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Opera Română Craiova, Filarmonica „Oltenia”, Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei ş.a.

AGERPRES

Explicaţie foto din deschidere: Sediul Primăriei municipiului Craiova. (28 apr. 2010)

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign