de Constantin Gheorghe
Domnul Puric scoate pe gaura gurii un lung și complicat șir de clișee, cu un aer plin de importanță, serios și marțial. Treaba lui, opinia lui. Pentru astfel de cazuri s-a inventat telecomanda. Pleșu, altul care se ia prea mult în serios, îi răspunde tot cu un șir de platitudini și clișee. Treaba lui, opinia lui. Și uite așa aveam, cu sarmaua în gât, polemica sfârșitului de an. Doamne, ce ne plac fleacurile!
Celor doi domni, un pont: sărăcia e marea problemă a țării ăsteia. Dar pare că nu le pasă de asta…
Bă, ce idioți ăia de-au interzis duelul! Aveam azi o ieșire pe teren, cu Dan Puric și Andrei Pleșu drept protagoniști. Iar pentru că suntem umani și civilizați, în loc de sabie sau de pistol le-am fi dat arme de paintball, doar că în loc de vopsea bilele urmau să fie umplute cu căcat! Cine îl mânjește primul pe adversar are dreptate!
