Savantul Nicolae Paulescu plecă în 1888 să studieze medicina la Paris când încă nu împlinise 19 ani. Eminetul tânăr se ambiționează și obține două doctorate unul în medicină și unul în științe, specializându-se în fiziologia splinei. Cercetările sale extinse și în perioada când devine medic în Micul Paris au premers descoperirea insulinei. Nimeni până la el nu s-a gândit că pancreasul ar putea fi implicat în apariția diabetului zaharat. Experimentele sale pe câini au dat roade și Paulescu constată reducerea zahărului în sânge. Publică în 1921 studiul sau în revista de specialitate Archives Internationales de Physiologie. La mai puțin de un an, substanța descoperită de Paulescu avea să fie denumită de doi medici canadieni, câștigători ai premiului Nobel, insulină. Deși recunoașterea internațională a meritelor sale a venit târziu pe statuia să din București stă scris Paulescu – Descoperitorul insulinei.
de Alexandru Filimon
