Marea ticăloșie a agențiilor de rating, despre care ”autoritățile” spun că nu pot fi reglementate: ele cică nu sunt ”contractuale”, cu alte cuvinte nu pot fi trase la răspundere în fața justiției, pentru că emit doar ”opinii”. Asta în contextul dezbaterii despre starea economiei globale, la zece ani de la declanșarea crizei din 2007-2008. Păi, să le futem muma-n cur de șantajiști, cu opiniile lor, cu tot!
De fapt, lucrurile sunt acum mai proaste decât înainte de criză. Mai ales din cauza dezvoltării anarhice a unui monstru: sistemul bancar din umbră, ”shadow banking”, ”finanța fantomă”. Este vorba de un întreg ecosistem de intermediari financiari, gen hedge funds, societățile de investiții de capital, trusturi de gestiune a activelor, care nu sunt supuse niciunei forme de reglementare bancară tradițională.
Pe ăștia îi găsim în spatele problemelor multora dintre țările emergente, gen Argentina sau Turcia, unde au investit masiv. Sistemul ăsta fantomă le fragilizează și mai mult economiile, și așa cu grave probleme.
Să fim serioși: banii mulți se fac în ape tulburi, în deplină netransparență, în condiții de asimetrie informațională extremă, și prin corupție generalizată. De ce credeți că G 8, G 7, G 20 și alte organizații la fel de inutile și de impotente n-au făcut nimic timp de zece ani? Pentru că liderii politici, cei care ar fi trebuit să reglementeze domeniul, au fost corupți de acest munte de bani. Restul sunt povești.
de Constantin Gheorghe
