Dacă lucrurile ar fi atât de simple: nu exista Lenin, nu exista nici Hitler! Este o formă extrem de periculoasă de simplificare a complexității, care, până la urmă, este o formă de eludare a ei. Dacă nu era Lenin, era altcineva. Dar schimbarea radicală din Rusia ar fi avut loc. Vechea ”orânduire” nu mai putea exista. Dacă învingeau albii și Rusia era ocupată de puterile occidentale, asta n-ar fi dus, mai devreme sau mai târziu, tot la o revoltă uriașă, cu exact aceleași rezultate? Nu tot o dictatură ar fi condus Rusia Albă, cum a fost și cazul Rusiei Roșii? Ce anume ne face să credem că Rusia Albă ar fi fost o democrație, după un război devastator, urmat de un război civil plin de atrocități? Care ar fi fost acele forțe politice care ar fi dus la democratizarea Rusiei?
Germania, umilită de condițiile puterilor învingătoare în WW I, căzută pradă unei crize economice și sociale fără precedent, nu ar fi evoluat spre dictatură, chiar dacă numele dictatorului n-ar fi fost Hitler? Nu ar fi avut o politică revizionistă, revanșardă? Nu și-ar fi scos problemele interne în afară, prin război? Nu ar fi strâns în jurul ei perdanții Primului Război Mondial, dornici, la rândul lor, de revanșă? Ce ne face să credem că lucrurile ar fi evoluat în altă direcție? Da, și Rusia, și Germania, aveau, teoretic, o infinitate de opțiuni. Dar nu ne întrebăm de ce au ales opțiunile pe care le blamăm acum? Nu cumva au fost constrânse? Nu cumva și Lenin, și Hitler, sunt produsele unui Occident disprețuitor, care a crezut că poate să-și impună interesele specifice, fără să-i pese de ceilalți și de costurile economice și sociale ale dominației lui asupra celorlalți?
Altminteri istoria pentru uzul idioților este ușor de scris, și mai ușor de ”explicat”.
