de Constantin Gheorghe
Dacă este ceva de discutat-și asta foarte serios!-despre economia României, acel ceva se numește ”creșterea fără dezvoltare”. Economia României crește, fără ca această creștere să se transforme în dezvoltare, adică în calitatea vieții, în calitatea serviciilor de educație și sănătate, infrastructuri, sistem de cercetare-dezvoltare, cultură. Să fim și mai preciși: discutăm despre două perioade din istoria recentă a României, practic identice ca durată: anii 60-90 din comunism, anii 90-2020 din capitalism
Câte școli, spitale, case de cultură, au fost construite în comunism, câte au fost distruse în capitalism? Câți kilometri de căi ferate? Câte nave? Câte capacități de producție?
Atunci, care este criteriul după care judecăm calitatea creșterii economice? Și calea pe care ne aflăm acum unde duce? Vom avea resurse pentru dezvoltare, câtă vreme creșterea economică este alimentată cu tăieri masive de taxe și impozite? De unde vor veni alte fonduri de dezvoltare, câtă vreme nu putem accesa banii europeni, iar în viitor banii ăștia se vor împuțina drastic, și nu doar din cauza Brexitului?
Altminteri, să anunți Apocalipsa economică pentru că niște benzinari lacomi cresc prețul motorinei dă bine în poză, dar nu rezolvă nimic…
