de prof. univ. dr. Sava N. Ionel
În pregătitea Sommet-ului UE din 16 sept. 2016 de la Bratislava, Germania şi Franţa deschid ofensiva pentru „noua Europă” – cum se organizează UE după Brexit. Italia joacă şi ea un rol activ. Polonia ar fi putut lua locul Marii Britanii ca influenţă politică. Atitudinea ultraconservatoare a guvernului PiS de la Varşovia şi neînţelegerile cu fostul premier liberal Donald Tusk, astăzi peşedintele Consiliului UE, limitează drastic opţiunile poloneze. Ca de obicei, Ungaria va încerca să profite de această breşă pentru a creşte vizibilitatea sa la Bruxelles. Doamna Merkel face un tur al ţărilor central europene în perioada imediat următoare. Germania vrea stabilizarea UE după Brexit. Atât şi nimic mai mult. Cât despre alte ţări UE, Olanda urmează Germania. Suedia este aproape. Spania – într-o oarece expectativă. Irlanda. Portugalia, Grecia vor încerca să obţină individual cât de mult se poate din noua înţelegere. Sprijin pentru economie, in principal.
România colaborează cu Franţa. Care doreşte „mai multă Europă”. Pe 14 sept. 2016, preşedintele Hollande vine la Bucureşti. Cu două zile înainte de sommet foarte puţin se mai poate schimba. Preşedintele Johannis ne va comunica cât de bine cooperează România şi Franţa pe agenda europeană. Inseamna asta că Bucureştiul nu are nici o politică în ce priveşte noua UE? Ministrul Ghinea de la fonduri nu este acolo pentru integrare şi absorbţie, ci pentru inserţie. În politica naţională, bineînţeles. La Cotroceni, Leonard Orban & Bogdan Aurescu completează colecţia de yesmani.
Întregul guvern Cioloş este un proiect politic: clonarea cu tehnocraţi a PNL, obţinerea de cât mai multe voturi la alegeri şi, evident, acceptarea formalităţii care se numeşte nominalizarea ca prim ministru. Dacă e necesar, cu forţarea PSD la guvernare, pentru a avea şi majoritate confortabilă. Între timp, domnul Cioloş este în concediu. A primit un timp de gândire. Dacă nu acceptă să fie cap de listă la parlamentare, PNL se prăbuşeşte. Cu toţii ştim că Alina Gorghiu şi Vasile Blaga au ţinut locul cald în PNL pentru cel ce va să vină – Dacian Cioloş. Nu va fi o surpriză dacă vine, nici dacă nu vine.
Dacă Cioloş anunţă intrarea în politică până ne vizitează Hollande, atunci 14 sept. 2016 este o bună ocazie pentru a se prezenta ca marele vizionar european, alături de liderii cu greutate ai Europei precum preşedintele Franţei. În opinia mea, Cioloş nu are această capacitate. Nici tehnocrată şi cu atât mai puţin politică. Chiar dacă intră în politica militantă, se pariază pe un cal mort. De cei din afară care îl sprijină, de cei din interior care îl văd mare lider. Cioloş are foarte multe calităţi, mai puţin pe aceea de a fi lider politic autentic. De a conduce oameni şi de a le arăta „calea”.
Ce ne-ar interesa pe noi la Bruxelles? Cred ca sunt două lucruri fundamentale: libera circulaţie, adică drepturile celor 3 milioane de români care trăiesc în ţările UE şi absorbţia fondurilor comunitare. Vă închipuiţi pe români ţinta partidelor populiste, aşa cum s-a întâmplat în UK, dar la scara întregii Europe? Ce altceva ne-ar mai interesa în UE? Politicile de migraţie, subvenţiile agricole, energia, infrastructura, educaţia, inovaţia. Cam tot, nu?
Ce vor discuta Johannis şi Cioloş cu Hollande? Vor lua la cunoştinţă de planurile Merkel & Hollande şi vor zice „Jawol”? Personal, sper că Bucureştiul îşi va stabili propria poziţie, se va consulta anterior sommet-ului cu oricare altă ţară europeană, în primul rând cu Bulgaria şi Polonia, va avea un rund de consultări în ce priveşte intenţiile Marii Britanii relative la români şi, nu în cele din urmă, va avea o minimă discuţie cu Germania pe această temă.
În ţară, dezbaterea europeană este ca şi inexistentă. În mediul universitar este absentă. Doar media mai are ceva libertate de exprimare pe tema noii Europe. Sunt şi câteva ONG-uri cu epoleţi care flendurează căi europene şi alte chestii răsuflate.
În sfârşit, evaluările mele sunt subiective şi de multe ori probabil eronate. Aceasta este soarta blogurilor. Datu’ cu părerea este privilegiul celor care n-au nicio poziţie publică în statul român. De aceea, dacă Dacian Cioloş este marele tehnocrat european care se recomandă, atunci participarea la proiectul redefinirii Uniunii Europene este şansa sa de a ne demonstra acest lucru şi de a ne arăta că poate conduce nu doar un guvern, ci chiar o ţară.
Viziunile liderilor diferă. Hollande și Renzi vor ”mai multă Europă”, adică un nivel mai mare de integrare, o armonizare a deciziilor, dar și o politică economică mai ofensivă, cu o intervenție sporită a Bruxellesului în sprijinirea economiei.
Angela Merkel dorește păstrarea staus-quo-ului, temându-se că măsurile de integrare europeană ar aduce voturi forțelor care doresc fragmentarea blocului comunitar. De asemenea, Merkel nu renunță la politica de austeritate, criticată de tot mai mulți aliați europeni. Cancelarul german susține că trebuie îmbunătățită funcționarea UE, nefiind momentul pentru o federație de state europene.
Cum se împarte influența între Germania și Franța
În pregătirea summitului de la Bratislava, liderii vor căuta sprijinul celorlalte țări membre. Întâlnirile acestora cu lideri din state mai mici ar putea desena harta influenței pe care o au marile puteri continentale.
Merkel face un adevărat tur de forță, întâlnindu-se cu 10 șefi de stat sau de guvern din UE. Cancelarul german va vizita capitala Estoniei, Praga și Varșovia, va primi la Berlin vizita premierilor din Danemarca, Olanda, Suedia și Finlanda, iar la Castelul Meseberg îi va invita pe președinții Bulgariei, Croației și Sloveniei.
Rămâne de văzut care va fi agenda lui Francois Hollande. Cu două zile înainte de summit președintele Franței va vizita România, după cum a anunțat președintele Iohannis cu ocazia recepției din 14 iulie.
Ventotene, locul în care a fost scris manifestul european
Insula Ventotene a fost aleasă de premierul Italiei pentru simbolisitica legată de UE. Aici au fost ținuți prizinieri doi intelectuali de forță ai Italiei, în timpul celui de-al doilea război mondial. Ei au scris manifestul de la Ventotene, cerând înființarea unei federații de state pe continent. Renzi, Hollande și Merkel s-au mai întâlnit în această formație imediat după referendumul din Marea Britanie. Renzi a numit votul pro-Brexit un eșec politic și un semnal de trezire pentru Europa.
