de Constantin Gheorghe
Un om politic este acela care e purtătorul unui proiect. Care este dispus să lupte pentru ideile lui, pentru valorile în care crede. Care știe să se facă înțeles de oameni. Șordan nu are nimic din astea: nici program, nici idei, nici valori. Trebuie să fii idiot să crezi că ”plângerea penală” ține loc de acțiune politică.
Toți acești pulifrici, apăruți peste noapte, cu aura de ”salvatori ai națiunii” nu sunt decât niște caricaturi, niște marionete penibile, produse ale unui marketing politic rudimentar. Obiecte de unică folosință. Crede cineva la modul serios că Burgiu-Bej va lăsa vreo urmă în politică? Sau Șordan? Sau Chichirău? Sau Iohannis? Pe bune: care este proiectul Marelui Ficus? Ce a făcut pentru a merita cea mai înaltă funcție în stat? A luptat pentru ea, sau i s-a servit pe tavă, de nici acum nu s-a dezmeticit din uimirea că a câștigat, fără să miște un deget?
Cum credeți că poate funcționa un Parlament cu un grad de înnoire de peste 60%? Cu oameni care nu știu nimic despre tehnica legislativă? Care n-au trecut trecut un minut printr-un partid până când au fost puși pe listă? Cred că Marea Adunare Națională era mai profesionistă și mai performantă decât actualul parlament. Și oricum mai reprezentativă. Ne așteaptă vremuri grele. Criza democrației reprezentative se transformă în dezastru.
