Ziua medicinei militare a luat ființă în urmă cu 158 de ani prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, că parte integrantă a procesului sau de reforma a tânărului stat român. În acest sens au fost înființate instituții precum: Corpul Ofițerilor Sanitari ai Armatei și Direcția Generală a Serviciului Sanitar Român. Această decizie istorice ce aparținea domnitorului român a produs un impact deosebit în istoria militară și a atenuat mult din supliciul celor care urmau să lupte pe front.
O lectură excelentă pentru a înțelege reverberațiile acestui act consitutiv ar fi romanul ”Balaurul”, scris de Hortensia Papadat Bengescu. ”Providenta se slujește adesea pentru scopurile ei de instrumente atât de umile, de mijloace atât de mărunte!(…) Îi sculase din amorțire că să le spună în cea întâi clipă, fără de cuvinte, că trupul lor trudit și sângele lor risipit sunt trupul și sângele tuturor; că sunt jertfă și nădejdea tuturor… sau să le spună numai atât – ce uitaseră – că sunt încă oameni!”, scrie Hortensia Papadat Bengescu în cartea sa.
de Alexandru Filimon
