Casa Regală a devenit salariata guvernului republican – o cotârceală de amor ghebos posibilă doar în țara lui Caragiale. Monarhismul în România era un fel de boală de piele, un psoriazis care te îmbrăca până de curând într-o aură de mătreață nobiliară, era de ajuns să te freci puțin de niște altețe.
Și râia asta superioară îi făcea pe monarhiști să umble pe Facebook cu gura plină de ascendent moral, li se scurgeau băluțele prin toate colțurile, nu mai știai cum să scapi de mâzga lor cleioasă. Sfornăind nazal ca iepele de dârvală, monarhiștii fonfăiau doct despre arbitrajul monarhic constituțional, despre Casa Regală Levitațională, plasată într-o continuă înălțare între troaca porcească a politicii dâmbovițene și principiul dinastic divin.
Levitațiunea s-a încheiat brusc și prințesa a căzut în cur în troaca mistreților, dovedindu-se capabilă să se bucure de deliciile unui noroi răcoros care alină ciupiturile de purici. Gângavii monarhiști au rămas peltici, stropind în continuare printre buzele înnodate cu scuipatul ascendentului moral – doar că prințesa s-a angajat la republicani și asta nu se poate uita.
