Churchill și OZN-urile

Febra farfuriilor zburătoare a început brusc la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce informații despre mai multe fenomene aeriene inexplicabile au fost furnizate jurnaliștilor de piloții americani și britanici.

Subiectul „farfuriilor zburătoare” – ulterior denumite oficial „Obiecte Zburătoare Neidentificate” – a devenit unul din locurile comune ale presei după ce în 24 iunie 1947 pilotul privat american Kenneth Arnold a susținut că văzut mai multe OZN-uri. Publicitatea din jurul acestui eveniment a creat un subiect inepuizabil pentru presă și industria cinematografică.

Dincolo de speculații și de ipoteza existenței extratereștrilor, guvernele occidentale au fost cât se poate de preocupate de problema OZN-urilor. În Statele Unite ale Americii au funcționate mai multe comisii care au încercat să determine natura „farfuriilor zburătoare” – la fel și în Marea Britanie. Motivația din spatele acestor anchete extinse, în care erau implicați ofițeri de informații și oameni de știință era dată de Războiul Rece: occidentalii se temeau ca nu cumva sovieticii să dezvolte tehnologii militare de care să nu știe. Câteva dosare declasificate din arhivele britanice scot la lumină interesul arătat de guvernul de la Londra fenomenului OZN-urilor.

Churchill, iritat de OZN-uri

Învingătorul britanic din al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, pierdea alegerile din 1945 și revenea la guvernare în anul 1951. Între timp problema „farfuriilor zburătoare” căpătase amploare în spațiul public. Intrigat de relatările presei și zvonurile care circulau, premierul Churchill trimitea pe 28 august 1952 ministerului Aerului și consilierului său științific personal o adresă în care punea următoarele întrebări: „Până unde merge chestiunea aceasta cu farfuriile zburătoare? Ce poate însemna? Care este adevărul? Prezentați-mi un raport”. Consilierul științific al premierului britanic era lordul Cherwell – pe numele său Charles Lindemann – un fizician renumit, care ocupase același post și în timpul războiului și beneficia de întreaga încredere a lui Winston Churchill.

Răspunsul de la Ministerul Aerului a ajuns pe masa lui Churchill pe 9 august 1952 și cuprindea un rezumat al unei investigații informative din anul 1951. Raportul și concluziile amintite anterior au fost analizate și de lordul Cherwell care i-a transmis în scris lui Churchill: „Am văzut adresa secretarului de stat către dumneavoastră și sunt pe de-a-ntregul de acord cu concluziile sale”. Rezumatul prezentat lui Churchill în legătură cu OZN-urile avea următorul cuprins: „Diferitele rapoarte despre obiecte zburătoare neidentificate, descrise de presă ca ‘farfurii zburătoare’ au constituit obiectul unui studiu informativ complet în anul 1951. Concluziile la care s-a ajuns (pe baza briciului lui William Occam) au fost că toate incidentele raportate pot fi explicate prin una sau alte din următoarele cauze: a) fenomene meteorologice sau astronomice cunoscute; b) identificări greșite ale aeronavelor convenționale, baloanelor, păsărilor etc. cunoscute; c) iluzii optice și halucinații pihologice; d) păcăleli deliberate. Americanii, care au realizat investigații asemănătoare în 1948/1949 au ajuns la concluzii similare. Nimic nu s-a întâmplat din 1951 care să facă Statul Major al Aerului să-și schimbe opinia și judecând după recentele declarații de presă, aceeași situație este și în America. Trimit o copie a acestui raport lordului Cherwell”.

Investigația continuă

În ciuda raportului liniștitor transmis lui Churchill, Ministerul britanic al Aerului a continuat să monitorizeze fenomenele legate de OZN-uri. Responsabilitatea pentru această activitate a fost delegată de la Statul Major al Aerului la Directoratul pentru Informații. Toți angajații Forțelor Aeriene regale au fost obligați să transmită Directoratului pentru Informații orice informație referitoare la OZN-uri și în același timp să păstreze secretul asupra acestor evenimente. Începând cu anul 1953 au fost colecționate rapoarte privind OZN-urile indiferent de sursele din care proveneau – de la stații radar până la persoane civile. În fiecare an, un sumar al acestor evenimente era transmis Statului Major al Forțelor Aeriene. În mai 1955, deputatul conservator Major Patrick Wall i-a adresat o interpelare ministrului Aerului, George Ward cu privire la „raportul privind farfuriile zburătoare, recent realizat de Ministerul Aerului”. Răspunsul ministrului a fost unul concis: „Rapoartele privind ‘farfuriile zburătoare’ ca și orice alte obiecte neobișnuite care apar pe cer sunt investigate pe măsură ce sosesc, însă nu a existat o anchetă. Aproximativ 90% dintre aceste rapoarte sunt legate de meteoriți, baloane, rachete de semnalizare și multe alte obiecte. Faptul că celelalte 10 procente sunt neexplicate se datorează lipsei de informații”.

Diverse structuri de securitate ale Marii Britanii – conform dosarelor păstrate – au colectat între 1959 și 2007 peste 11.000 de relatări privind apariții de OZN-uri. Aceste informații au fost colectate inițial de Ministerul Aerului, în această activitate implicându-se ulterior și Ministerul Apărării de la Londra. În 1967 un nou val de apariții misterioase au declanșat un val paralel de interpelări parlamentare. Secretarul de stat din Ministerul Apărării de la Londra, James Carruthers, a răspuns interpelărilor afirmând că guvernul britanic a ținut o statistică a aparițiilor de OZN-uri începând din 1959 și „nu a găsit nici o dovadă care să sugereze că aceste fenomene ar avea alte explicații decât unele mundane”, adăugând că Ministerul Apărării „consideră că un studiu separat al departamentelor guvernamentale, al unei universități sau altei organizații independente nu ar produce rezultate care să justifice efortul, timpul și banii”.

Incidentul West Freugh

În aprilie 1957, în timpul unui exercițiu aerian din sudul Scoției, operatorilor civili de radare li s-a cerut să-și închidă aparatele, însă mesajul nu a ajuns și la stația radar din Balscalloch. Ofițerii de la această stație au observat deasupra Mării Irlandei un obiect staționar, de mari dimensiuni, care a rămas nemișcat timp de zece minute la o înălțime de 15.000 de metri, după care s-a ridicat la 21.000 de metri. Unitatea din Balscalloch a contactat centrul de control al traficului aerian din West Freugh. Observatorii radar de aici au identificat alte patru OZN-uri, obiecte confirmate de o a treia stație radar. După alte zece minute, primul obiect observat alături de celelalte patru a început să se miște către nord-est cu o viteză de 110 km/h la o înălțime de 16.000 de metri și a realizat o „întoarcere imposibilă” deplasându-se către sud-est. Serviciul de informații al Forțelor Aeriene a ordonat imediat o alertă totală timp de 24 de ore după ce cele cinci OZN-uri au dispărut brusc de pe ecranele radarelor. Evenimentele nu au putut fi păstrate secrete, implicarea operatorilor civili făcând posibil accesul presei la informații privind această apariție: Sunday Dispatch a publicat o relatare pe 7 aprilie 1957. Cazul a primit o largă atenție și a constituit motivul unei serii de interpelări parlamentare. Ministerul Apărării a recunoscut că nu poate explica incidentul, iar concluzia investigației a fost că: „Incidentul s-a datorat prezenței a cinci obiecte reflexive de tip și origine neidentificate. se consideră că este improbabil ca ele să fie aeronave convenționale, baloane meteorologice sau nori cu încărcătură electrostatică”. Aceasta frază constituie poziția guvernamentală britanică cea mai apropiată de recunoașterea existenței OZN-urilor ca având origini inexplicabile.

Ultima declarație oficială

Ultima poziție publică a Guvernului britanic referitoare la OZN-uri a fost luată în ianuarie 1979, când acest subiect a constituit prilejul unei îndelungate dezbateri în Camera Lorzilor. Această dezbatere a fost inițiată de lordul Clancarty, un pasionat de problema OZN-urilor, care era ferm convins că Ministerul Apărării de la Londra ascundea adevărul referitor la aceste evenimente. Răspunsul Guvernului a fost prezentat de lordul Strabolgi care a afirmat în încheierea discursului său din Camera Lorzilor: „În ceea ce privește dezvăluirea adevărului pentru public, adevărul este simplu. Chiar există multe fenomene ciudate în ceruri și acestea sunt invariabil relatate de oameni raționali. Însă există o largă varietate de explicații pentru astfel de fenomene. Nu există nimic care să sugereze Guvernului Majestății Sale că aceste fenomene sunt nave spațiale extraterestre”.

Și totuși, în ciuda respingerilor repetate a existenței unor nave de origine extraterestre, Guvernul britanic a menținut până în prezent un program prin care colectează orice fel de informații referitoare la fenomene aeriene neobișnuite. Există chiar un chestionar standard pentru relatarea aparițiilor de OZN-uri. Deși în ultima perioadă au fost declasificate mii de dosare cu privire la OZN-uri, totuși nu toate informațiile conținute în aceste dosare sunt publice. De exemplu, din raportul realizat în 1951 care a stat la baza rezumatului înaintat lui Winston Churchill au fost șterse patru rânduri care se referă la proiectele Sign și Grudge – proiectele contemporane ale Statelor Unite ale Americii referitoare la OZN-uri.