Câte ceva despre ”gratuitatea transportului pentru studenți, pe CFR”. Văd că este un soi de parampon împotriva ei, din motive de tefelism aplicat. Să punem puțină ordine în lucrurile astea. Măsura este una socială doar cu numele. Zelul cretin al Bruxellesului, de a ”tăia” ajutoarele de stat către entitățile publice, pe motiv de concurență neloială pentru privați, și de a le facilita pentru privați, obligă la imaginație în ocolirea ”directivelor”. Găselnița este asta, cu ”gratuitatea”. Pe care o aplică de anul ăsta și onor Uniunea lu organu! 15.000 de tineri vara asta, de la anu, fără număr!
Întrebarea cu adevărat importantă este: ce mama dracului face CFR cu banii primiți de la stat, via curul tefeliștilor plimbăreți? Are morman de vagoane de reparat. Ar putea cumpăra unele noi: Aradul încă produce, la standarde cum n-a acut calea ferată în existența ei! Mărirea numărului de vagoane în circulație ar reduce volumul blestemelor la adresa statului și tefeliștilor plimbăreți, deopotrivă.
A doua problemă este atitudinea generației ăsteia tefeliste, care a fost crescută în cel mai pur secuvinism. Toată lumea le datorează ceva lor, ei n-au nicio obligație față de societate, nicio responsabilitate. Nici măcar față de ei și de viața lor. Conflicte între generații au fost de când lumea, vor fi până când lumea. Dar nu cred să fi fost o generație atât de urâtă(știu, cuvântul este tare, dar să nu ne ascundem în spatele cuvintelor!) pentru aroganța ei, care n-are nicio justificare în performanțe și în utilitate socială, ca să zic așa. Ești solidar cu cel care știe ce înseamnă asta, și știe că există reciprocitate în solidaritate. Măsura gratuității este și una de solidaritate socială. Și ce primesc cei care plătesc solidaritatea? Înjurături, dispreț, ură?
Astea toate spun ceva despre starea noastră, ca națiune. Și nu este doar despre mersul în picioare, pe culoarul unui vagon, pentru că tefeliștii își plimbă spleenul de la munte la mare și invers.
