S-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu. Încerc o evaluare cât mai relaxată a ”domniei” lui Ceaușescu, tot a trecut o generație de la moartea lui.
de
Nicolae Ceaușescu a luat puterea în 1965, după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Nu a fost de la bun început șeful absolut al României, a trebuit mai întâi să-i neutralizeze pe ”baronii” lui Dej, unul câte unul, chestie care i-a luat câțiva ani.
Condițiile ”domniei” lui Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea unui stat totalitar de tip socialist. Pentru cei care nu cunosc termenii: statul totalitar este modelulul statal în care guvernarea tinde către implicarea în toate aspectele vieții sociale. Socialism? Modelul de organizare în care statul preia și controlează planificat chestiuni de genul producție, distribuție a bunurilor, educație, spațiu locativ etc.
Nu este vinovat direct Nicolae Ceaușescu pentru organizarea totalitar-socialistă a României pe care a preluat-o, aceasta a fost impusă de Uniunea Sovietică după al Doilea Război Mondial. O chestiune simplă: România intra în spațiul de securitate al sovieticilor, iar Stalin a dorit ca acest spațiu de securitate să fie populat cu state organizate conform modelului totalitar-socialist. Nicolae Ceaușescu a făcut parte din a doua generație de conducători creați conform acestui model.
Putea Ceaușescu să reformeze România comunistă?
Nicolae Ceaușescu a trăit direct două răspunsuri la această întrebare: Ungaria în 1956 și Cehoslovacia în 1968. Orice încercare de reformare fundamentală a sistemului totalitar-socialist impus de sovietici în țările est-europene a fost zdrobit rapid de intervenția militară a sovieticilor. Cei care au încercat reformarea sistemului au fost executați. Fără o graniță directă cu statele occidentale și fără nici un fel de speranță de intervenție, Ceaușescu nu avea nici un fel de șansă de scăpare în cazul în care ar fi încercat o reformă profundă a sistemului. Răspunsul ar fi venit imediat cu o delegație de militari sovietici, câteva sute de mii.
Și-ar fi dorit Nicolae Ceaușescu o astfel de reformă? Greu de crezut, experiența lui personală și educația politică primită de-a lungul anilor nu lasă loc pentru o astfel de evoluție. Nivelul teoriei politice era precar la Ceaușescu și cercul din imediata lui apropiere, mai mult – respingea orice fel de inovații și idei noi. Ceaușescu trăia sub sabia lui Damocles, permanent se simțea amenințat din interior și exterior, reformele erau privite cu teamă.
Condițiile economice ale epocii Ceaușescu
Epoca Ceaușescu este condamnată pentru efortul intens de industrializare a țării. Mulți vor fi surprinși dacă voi spune că direcțiile de dezvoltare a României urmate de Ceaușescu au fost de fapt stabilite înainte de al Doilea Război Mondial. Nicolae Malaxa planifica construirea unui combinat siderurgic la Brăila sau Galați și săparea unui canal Dunăre – Marea Neagră, alături de canalul București – Dunăre. Asta prin anii 1930. Planul de dezvoltare a României semnat de Mitiță Constantinescu în 1939 (îl voi publica cât de curând pe larg cu explicații) a fost urmat la literă de Nicolae Ceaușescu.
Problema e alta: sistemul totalitar-socialist al lui Nicolae Ceaușescu i-a permis să urmeze planul de dezvoltare a României stabilit în perioada interbelică fără să țină seama de nevoile populației. Ceaușescu s-a comportat în anii 1980 precum un tiran asiatic medieval. Românii au fost ”generații de sacrificiu” una după cealaltă, fără pauză. Până au obosit.
Teroarea ceaușistă
Cu spuneam mai sus, Ceaușescu a fost conducătorul unui stat totalitar. Autoritățile erau îndrituite prin lege să se implice în viața privată a cetățenilor. Poliția politică și controlul opiniilor erau legale. Natural, toate acestea intră în conflict cu drepturile și libertățile universale ale omului. Doar că pentru Ceaușescu și sistemul reprezentat de el asta nu avea nici un fel de importanță.
Sistemul totalitar-socialist din România a fost lipsit de legitimitate – iar conducătorii acestui sistem erau conștienți de asta. Represiunea oricăror idei contrare era o necesitate pentru supraviețuirea sistemului. Asta nu este o scuză, pur și simplu o explicație. Sistemul totalitar-socialist nu putea supraviețui fără represiune și control social. Naționalismul socialist extrem al lui Nicolae Ceaușescu a fost forțat de teama față de Uniunea Sovietică și a speculat resentimentul românilor față de lipsa de legitimitate a sistemului impus din exterior.
Concluzia
Nicolae Ceaușescu a fost omul epocii sale. Nu a fost un dement, un bolnav care și-a impus viziunea. Pur și simplu s-a adaptat la condițiile existente. Marja lui de manevră a fost minimă. Orice fel de reformă profundă ar fi fost sancționată de sovietici – sistemul trebuia menținut. Reformele interne au fost limitate de condițiile sistemului totalitar-socialist – orice deschidere reală ar fi expus lipsa de legitimitate a sistemului și ar fi dus rapid la prăbușirea lui rapidă, ceea ce a fost extrem de evident în decembrie 1989. La scara mare a istoriei Nicolae Ceaușescu a fost un dictator al unui sistem totalitar socialist, condiționat de sistemul în care a funcționat, de mediul economic și de geopolitică. Orice încercare de reformă reală ar fi fost sancționată rapid – din afară sau interior. Asta nu-l absolvă cu nimic, este la fel de responsabil pentru faptele sale. Eu doar am încercat să schițez condițiile generale în care s-a mișcat Nicolae Ceaușescu.
Cu ceva ani în urmă am adunat o galerie de imagini cu Nicolae Ceaușescu, din adolescență până la bătrânețe. Le reiau aici.
