Catedrala Mântuirii Neamului ce are drept hram principal Înălțarea Domnului şi Ziua Eroilor, aceasta fiind sărbătoare naţională, potrivit Legii 379/2003, poartă şi denumirea de Catedrală Naţională, care este mai scurtă şi mai explicativă, arată basilica.ro.
Slujba de sfinţire a Catedralei Mântuirii Neamului, oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), şi Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
Noua Catedrală, simbol al unității de credință și de neam a românilor, a fost sfințită în stadiul „la roșu „, la 25 noiembrie 2018. Slujba de târnosire a fost oficiată de patriarhul ecumenic Bartolomeu împreună cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel. Au participat 60 de ierarhi, mii de clerici, numeroase autorități locale și centrale, în total peste 50.000 de persoane, din care 2.000 numai în interiorul lăcașului de cult.
Evenimentul istoric al sfințirii a început cu dedicarea catedralei tuturor celor care și-au jertfit viața pentru unitatea noastră de credință și de neam.
Participanţi la slujba de sfinţire a Catedralei Mântuirii Neamului
Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO
În, 24 noiembrie, Patriarhul României a depus în piciorul Sfintei Mese, într-un gest cu valoare de simbol liturgic şi patriotic, lista cu peste 350.000 de nume ale eroilor români cunoscuți și s-a rugat pentru sufletele lor.
După această dată, s-au reluat lucrările de pictură în mozaic, au fost acoperite turlele cu tablă din cupru și a început amenajarea spațiilor exterioare edificiului, dar și a subsolurilor adiacente.
Potrivit basilica.ro, proiectul național în care s-au investit până în 2019 110 milioane de euro a fost desfășurat de Biserica Ortodoxă Română în paralel cu o amplă lucrare socială concretizată în ultimul deceniu prin cheltuieli mai mari de 150 de milioane de euro în cele peste 700 de centre sociale ale sale.
În prezent, lăcașul de cult nu este deschis publicului larg și va mai fi în lucrări în următorii ani.
Construcţia Catedralei este alcătuită din două componente principale, face cunoscut catedralaneamului.ro, prima fiind partea văzută a Catedralei, formată din nivelele superioare situate peste cota ±0,00 şi a doua fiind partea nevăzută, formată din nivelele inferioare situate sub cota.
Clădirea Catedralei situată peste cota +0,00 m se desfăşoară pe o lungime de 126,10 de metri, o lățime de 67,70 metri şi o înălţime de 120,00 metri până la baza crucii de pe turla principală. Aici se află principalele spaţii liturgice, dispuse succesiv, în conformitate cu cerinţele liturgice ortodoxe: accesul principal pe latura de vest prin intermediul unui pridvor cu arcade, apoi exonartexul, pronaosul, naosul și altarul situat în partea de răsărit. Pe laturile de nord și sud ale naosului sunt amplasate două abside laterale, iar peste naos se înalță turla principală (Pantocratorul). Pe latura vestică, deasupra exonartexului se află amplasat spaţiul rezervat corului, iar deasupra acestui spaţiu se ridică turla clopotniță.
Imagine din interiorul Catedralei Mântuirii Neamului
Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO
La nivelele superioare ale pronaosului şi naosului sunt dispuse galerii laterale interioare, precum și un circuit interior în jurul bazei turlei principale şi unul exterior în jurul cupolei turlei principale. Circulația verticală se va realiza pe scări și prin 8 ascensoare.
La nivelele inferioare ale Catedralei (sub cota +0,00) sunt prevăzute paraclisul pentru programul liturgic de mănăstire în fiecare zi, Muzeul Creștinismului românesc, spaţii pentru consiliere pastorală a pelerinilor, magazin pentru cărți şi obiecte bisericeşti, iar în exterior, spaţii pentru parcare subterană.
Arhitectura Catedralei reprezintă o sinteză între tradiție si contemporaneitate, armonizând elemente arhitecturale din diferite zone ale României (ocnițe moldave, pridvoare brâncovenești şi turnuri zvelte transilvane), precum şi elemente de monumentalitate de la unele catedrale occidentale, face cunoscut catedralaneamului.ro.
Discuţiile privind amplasarea acestui sfânt lăcaş, care se dorea a fi cât mai aproape de Dealul Mitropoliei, precum şi stabilirea clară a sursei de finanţare au amânat însă multă vreme adoptarea unei decizii concrete în acest sens, astfel ideea construirii catedralei a rămas în stadiul de proiect.
După proclamarea României ca Regat, regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege cu privire la construirea unei catedrale în Capitala ţării.
În anul 1884, bugetul statului prevedea, pentru construirea catedralei din Bucureşti, suma de 5.000.000 lei (aur), care însemna 5% din bugetul ţării, ridicat la 123.647.500 lei (aur), menţionează site-ul citat. Destinaţia acestui fond s-a schimbat însă în timp, banii fiind întrebuinţaţi în alte scopuri.
Din acest motiv, după 1900, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Constantin Istrate, a propus Sfântului Sinod să ia sub patronajul său ridicarea unei catedrale în Bucureşti şi să lanseze lista de subscripţie publică pentru strângerea de fonduri. Mersul subscripţiei a fost dificil, ea fiind oprită odată cu izbucnirea Primului Război Mondial.
După Marea Unire din 1918, demersul pentru înălţarea unei catedrale în Bucureşti a fost reluat de mitropolitul primat Miron Cristea. La rugămintea sa, regele Ferdinand a adresat Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se face cunoscută hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire.
La 4 februarie 1925, a luat fiinţă Patriarhia Română, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc întronizarea în scaunul patriarhal a lui Miron Cristea. În scurt timp, patriarhul a cerut premierului Ionel I.C. Brătianu deschiderea unui credit pentru întocmirea proiectului acestei construcţii.
Stabilirea locului de amplasare al viitoarei catedrale a generat o amplă dezbatere, fiind făcute mai multe propuneri în presă şi în reviste de specialitate.
Dintre acestea au fost reţinute şi recomandate patriarhului Miron Cristea trei amplasamente. Patriarhul s-a oprit asupra locului de la poalele Dealului Mitropoliei.
După alegerea locului s-a procedat, conform datinii, la sfinţirea şi marcarea lui prin punerea unei troiţe (11 mai 1929). La ceremonia de atunci au participat membrii regenţei, ai guvernului, reprezentanţii clerului, ai armatei şi mulţime de credincioşi. Din păcate, a fost însă singurul pas spre realizarea acestui deziderat. Au venit anii crizei economice, războiului şi apoi perioada regimului comunist.
În 1995, proiectul catedralei a fost readus în actualitate de patriarhul Teoctist (1986-2007), care a lansat un apel conducătorilor de stat şi politici ai ţării, clerului şi credincioşilor, să sprijine realizarea Catedralei Mântuirii Neamului. De aici au început din nou controversele privind alegerea amplasamentului pentru clădirea acestui lăcaş.
La începutul anului 1999, o Hotărâre de Guvern (nr. 38/25) stabilea amplasarea Catedralei patriarhale şi elaborarea Planului Urbanistic Zonal, însoţit de studiile de specialitate aferente pentru Piaţa Unirii din municipiul Bucureşti. Locul, deşi sfinţit de doi patriarhi, Miron Cristea, în 1929, şi Teoctist, în 1999, şi binecuvântat de papa Ioan Paul al II-lea, în mai 1999, cu prilejul vizitei în România, avea să fie însă schimbat.
La sfârşitul anului 2001, a fost stabilit un nou amplasament pe axul Bulevardului Unirii, la intersecţia străzilor Mircea Vodă şi Nerva Traian. Dar în urma reducerii suprafeţei de teren transmis în administrarea Patriarhiei în vederea ridicării acestei construcţii, aceasta a solicitat un nou amplasament şi a revenit la cererea sa iniţială pentru Parcul Carol. În aceste condiţii, Guvernul a emis o hotărâre, prin care „terenul proprietate publică a statului, în suprafaţă de 52.770 mp situat în calea Şerban-Vodă – Parcul Carol” este dat în administraţia Patriarhiei.
Noul amplasament a suscitat numeroase discuţii, în care prezenţa fostului Monument al eroilor comunişti care ar fi trebuit demontat şi reconstruit pe un alt amplasament era motiv de contradicţii.
Pe acest fond, în februarie 2005, Primăria Generală a Municipiului Bucureşti a propus Patriarhiei, pentru ridicarea construcţiei Catedralei, Dealul Arsenalului.
Atât Consiliul Naţional Bisericesc (CNB) al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) cât şi Sfântul Sinod şi-au dat acordul pentru noul amplasament propus de Primăria Generală a Capitalei.
Slujba de sfinţire a locului destinat construirii Catedralei patriarhale pe terenul atribuit în Calea 13 Septembrie, sector 5, Bucureşti, între Ministerul Apărării Naţionale şi Parlamentul României, în suprafaţă de cca. 110.000 mp (11 ha), a avut loc la 29 noiembrie 2007.
Realizarea proiectului noului edificiu a inclus mai multe etape care s-au finalizat odată cu întrunirea Comisiei de evaluare finală a proiectelor, în perioada 30 iunie-1 iulie 2010. Firma câştigătoare a încheiat contractul de proiectare pentru clădirea Catedralei patriarhale.
Lucrările de construcţie ale Catedralei Mântuirii Neamului au început la sfârşitul anului 2010.
Legea privind realizarea Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului 261/2005 – Legea Catedralei prevedea ca fondurile destinate construirii Ansamblului Arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului să fie asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.
Patriarhia a demarat în acest timp o serie de acţiuni, în vederea obţinerii de donaţii pentru realizarea proiectului Catedralei patriarhale. În şedinţa de lucru din 16-17 februarie 2011, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat procedura de colectă naţională pentru continuarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului în cadrul unităţilor de cult din cuprinsul eparhiilor Patriarhiei Române. (surse: https://basilica.ro; http://www.catedralaneamului.ro/).)
AGERPRES
