de Constantin Gheorghe
N-am văzut prea multă emoție și empatie în iubita noastră Europă nici după atentatul de la Istanbul-deși au murit și europeni acolo-nici după măcelul de ieri, de la Dacca, unde, la fel, au murit și europeni, și nici după atentatul de azi, de la Baghdad, soldat cu peste 70 de morți circa 100 de răniți. În schimb, dacă se întâmplă ceva în Occident-incluzând aici și SUA-plouă cu regrete, condoleanțe, cu ”Je suis!” și tot așa.
E ca și când moartea unui occidental este o tragedie, moartea oricui altcuiva un fapt banal. Îi acuzăm pe ceilalți că sunt anti-occidentali, că ne urăsc valorile și civilizația. Dar noi ce facem pentru ei, în afară de a-i trata pe toți de sus, cu un dispreț pe care abia reușim să ni-l ascundem? Ce dialog între culturi și civilizații? Occidentul a rămas încremenit în proiectul său imperialist, și nu vrea să iasă din el. Așa că s-o lăsăm mai ușor cu ipocrizia.
