„Am vorbit cu el acum, la telefon, părea în viață”
de Denisa Niță
– A murit băiatul cu gunoiu’.
Se repede la coșul de gunoi și scoate sacul. Îl înnoadă și-l pune pe vitrină. Bate cu degetele pe geam. Mă uit la sacul ăla de gunoi și am mintea goală. Mă privește fix și bate în continuare din degete.
Deschid ochii larg și trag aer pe gură, cu zgomot. Băiatu’ cu gunoiul e, de fapt, bătrânul care ne strânge gunoiul în fiecare seară. Cum a murit? Infarct, azi de dimineață. Hai, că șefu’ de dincolo a dat 300 de lei pentru înmormântare, să-i dau și eu 500. Că suntem oameni. 500, hai. Are cinci copilași acasă. Nu am cum să-i dau. 50, de la mine așa, hai. Nu am niciun ban la mine. 30, hai. Nu am. Hai ca stă aici în față și așteaptă. Nu am. Măcar o prăjitură.
Pleacă, vine colega. O anunț. „Ce, mă?! Ieri am vorbit cu el, chiar mă uitam că nu-i buhăit de la băutură.”
Vine Americanu’, care doarme pe scările Ateneului și se ocupă de treburile tuturor de pe stradă. „Am vorbit cu el acum, la telefon, părea în viață”.
