de Constantin Gheorghe
Să nu uit: presa occidentală ”de calitate” a început, la unison, un proces de demonizare a lui Erdogan. Așa, ca la un semn. Semn care vrea să însemne pa! Lasă-ne, că ne-ai adus destule belele!
Doar că Erdogan nu va fi așa ușor de trimis la plimbare. Și mai mult: după ce că e băgat până peste cap în criza siriană, inclusiv prin susținerea ISIS, a mai pus niște gaz pe focul mocnit al altui conflict: cel din Nagorno-Karabah. Care nu avea niciun motiv să se aprindă acum, și unde Rusia era pe cale să scadă și mai mult tensiunea dintre azeri și armeni. Un semn era recentul acord militar dintre Baku și Moscova, după o lungă perioadă de relații foarte reci. Cum Azerbaidjanul este un aliat Turciei, acordul n-a fost aplaudat la Ankara. Și a urmat ce vedem acum între armeni și azeri.
El crede că, fiind parte a problemelor din zonă, este indispensabil, ca parte a soluției problemelor. S-ar putea ca postura de pompier-piroman să nu fie gustată de nimeni: nici de americani, nici de ruși, nici de europeni, care, la rândul lor, nu-i iartă faptul că au fost șantajați cu ”valul de refugiați”.
Turcia a făcut ea ce-a făcut, și s-a pus din nou în postura de ”bolnavul Europei”. Politica neo-otomană a lui Erdogan nu avea cum sfârși bine. Altul care n-a învățat nimic din istorie…
