Altfel, trenu’ e gol.

05 decembrie 2015 destin valah Cultura
de Denisa Niță

Îi întind sendvișul. Îl ia cu ambele mâini, ridică felia de pâine și mă întreabă cu ce e. Ton. Nu știe ce-i aia. E un pește.
– L-ai pescuit?
Nu, l-am cumpărat dintr-un restaurant. De unde? Din Deva. Știe și el pe cineva din Deva, ce am făcut acolo? Am avut treabă la teatru. N-a fost niciodată la teatru. O să se ducă el, când o să aibă banii lui.

Familia lui e în vagonu’ de lângă. Mai are doi frați. Țipă și aleargă, se joacă. Mai țipă și maică-sa din când în când la ei. El e cel mai mic și toți sunt din Vîntu de Jos. Acolo o să coboare.

Îi place tonul. Îl întreb dacă vrea apă, dar se uită la sticla de Cola. Bea până nu mai poate să respire. Dar ce citesc? Cum dracu să-i spun că citesc despre suferințele prostituatelor din Parisul secolului XIX. Gândește, Denisa.
– O poveste de dragoste.
Încearcă să citească titlul cărții, dar îl cheamă maică-sa. Își ia la revedere.

Altfel, trenu’ e gol. Eu, două femei și controlorii. Încă nouă ore.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Destin Valah © 2020 . Designed by: Livedesign