FeaturedIstorie

Zic și eu…

Eu m-aș mai gândi înainte de a spune că Referendumul a fost un eșec. Nu a fost un succes dacă privim doar prin prisma ne-validării lui. Dar tocmai ne-validarea limpezește niște ape și generează o interesantă dinamică a politicii românești, în zona dreptei, pe de o parte, o dreaptă conservatoare și religioasă, similară celei poloneze, și o deplasare și mai la dreapta a întreg spectrului politic românesc, și așa dezechilibrat grav prin renunțarea treptată la social-democrație din partea PSD.

Paradoxal, nu există, totuși, mase critice de votanți nici pentru, nici contra legalizarea căsătoriilor dintre persoane de același sex. Cât despre ce mai vor ei, nici vorbă! Durerea în cur a majorității cetățenilor, din sâmbăta și duminica votului, continuă voioasă! Pentru că nu e miză pentru omul de pe stradă. Dar ce dracu mai e miză pentru el?

Tocmai această super-majoritate nepăsătoare în fața oricărui subiect de interes public trebuie să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad. Pentru că este semnul cel mai clar al eșecului democratic al societății românești. Pe acest eșec se pot cățăra o mulțime de nebuni. Și sigur un zănghit va reuși să capteze această masă de ”indiferenți”, de fapt frustrați și furioși pe politică și pe politicieni, care, ca de obicei, vor să vadă moartă capra vecinului. Pentru această masă orice măcelar merită primit cu aplauze!

Bine ar fi dacă printre consecințele Referendumului s-ar găsi și o dezbatere serioasă despre identitatea noastră, despre criza ei, despre elementele constitutive ale noii identități a românului, în an de Centenar, în context european, și cu fața spre viitor. Fără o negare a trecutului, de fapt, de început trebuie să începem tocmai cu asumarea lui, a trecutului. Asta, dacă mai încape loc de dialog. Zic și eu…

de Constantin Gheorghe

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button