de Constantin Gheorghe
Fotografie povestită. Peste drum de blocul meu este un bloc vechi, construit prin anii 20. Retrocedat, deci părăsit, cu excepția unui apartament de la ultimul etaj, unde locuia o bătrână. Singură. Din când în când mai venea cineva s-o ajute. Acum cred că stă cineva cu ea: o femeie, cu doi copii, două fete. Una, adolescentă, cealaltă cam pe la cinci-șase ani. Acum câteva minute am ieșit pe balcon, să deschid geamurile. Peste drum, în întunericul terasei, o lumină palidă în geamul ușii de la baie(care dă tot pe terasă) și, undeva la marginea ei, o pată de lumină: chipul adolescentei, luminat de ecranul telefonului mobil. Singurătate în lumea interconectată.