FeaturedLifestyle

Românii și legile – istoria pe scurt

În 1827 rușii au anulat autonomia Basarabiei și au transformat-o în gubernie. Unul din motive: legislația moștenită de la principatul Moldovei era practic imposibil de aplicat, iar rușii se cam plictisiseră de faptul că provincia nu era funcțională.

Pe la 1820 legislația românească avea o mulțime de straturi, așezate unul peste altul fără nici un sens. Pe primul loc era ”obiceiul pământului”, un drept nescris și extrem de ambiguu. Așa era de exemplu ”legea țiganilor”, o amalgamare de cutume referitoare la robi (cum era de exemplu obiceiul răscumpărării unui țigan condamnat la moarte, cumpărătorul achitând pagubele produse de respectivul condamnat, devenind proprietarul robului scăpat de ștreang).

Peste obiceiul pământului se suprapunea colecția de legi bizantine alcătuită de Matei Vlastares în 1335 și atestată ca funcționând în țările române de pe vremea lui Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare. Apoi veneau codurile de legi din secolul al XVII-lea tipărite de Matei Basarab și Vasile Lupu. Straturile continuă cu o sumedeni de pravile date de domnitorii fanarioți în ideea de lămurire a acestui haos legislativ – care au încurcat lucrurile și mai tare. Cel mai frumos era faptul că voievodul putea să treacă peste legile existente și să stabilească precedente care încurcau și mai mult lucrurile.

Regulamentele Organice din 1831 au anulat toată nebunia asta, însă fără mare succes. Abia Alexandru Ioan Cuza a lămurit treburile cu adoptarea codurilor napoleoniene. Modernizarea României din secolele XIX-XX s-a făcut în baza acestor legi. Cu câteva excepții (conceptul de proprietate obștească, abuzurile Securității care putea să aresteze în baza unor norme legale secrete etc.) nici măcar comuniștii nu au îndrăznit să se atingă de fundamentele sistemului de drept bazat pe codurile napoleoniene.

Haosul și vidul legislativ sunt specifice sistemelor feudale, în care contează loialitățile personale și mai puțin imparțialitatea legilor. Jupânul cel mare împarte resursele și stabilește cine are dreptate. Modernizarea tehonologică dă o falssă impresie de progres social – cu tot cu computere și internet sistemul politic românesc actual are o tendință de reîntoarcere către feudalism.

PSD-iștii nu sunt naționaliști (aici e nevoie de un articol separat), asemănările cu evenimentele din Polonia și Ungaria sunt absolut forțate. Actuala grupare aflată la guvernare în România este de factură feudală, o ierarhie de jupâni/ jupânese legați între ei prin jurăminte de fidelitate. De aici rezultă și modificările legislative permanente, crearea unui haos juridic care începe să semene cu straturile incoerente de pe la 1820.

Un jurământ feudal pe moaște de sfinți.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button