IstorieMain

România s-a schimbat dramatic după 1989.

Și, de ce să nu fim onești: cel mai mult în bine. Așa cum s-a schimbat în bine și în comunism. Fiecare perioadă de schimbare a avut/are niște costuri: politice, economice, sociale. Comunismul, costuri sociale, destructurarea civilizației rurale, poluare, guvernare tiranică/autoritară, limitarea libertăților și drepturilor individuale.

Post-comunismul are și el costurile lui: dezindustrializare, migrație din motive economice, șomaj, mai ales în rândul tinerilor, degradarea serviciilor publice din educație, sănătate, transport, dar mai ales o polarizare economică și socială extremă, care amenință pacea socială.

Putem să schimbăm ceea ce trebuie schimbat. Dacă vrem să facem asta. Dar vrem? Sau e mai simplu să plângem soarta noastră cruntă, după care să lingem o bere?

Oricum suntem, economic, pe drumul cel bun. Acum avem însă mai mult ca oricând obligația să luăm măsuri compensatorii în domeniul social, pentru combaterea sărăciei și reducerea periculoasei polarizări sociale. Socialul devine critic pentru a reuși să ne atingem obiectivele integrării europene. Iar pentru asta avem nevoie de un puternic consens politic, și de pacificarea scenei politice. Dar, iarăși: cine să obțină astea?

O ultimă remarcă: eșecul comunismului a venit din incapacitatea de a asigura funcționarea democratică a statului. Avem și acum aceeași problemă: ne apropiem periculos de pragul de la care nu mai putem spune că România este o democrație. Iar economic asta va fi extrem de penalizator. Avem la ce medita..

de Constantin Gheorghe

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button