FeaturedLifestyleMain

O PERSONALITATE PE ZI: Pictorul Ion Andreescu

Pictorul Ion Andreescu, unul dintre reprezentanţii impresionismului românesc şi un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea, s-a născut la 15 februarie 1850, la Bucureşti. În ceea ce priveşte peisajele, Ion Andreescu ”este chiar primul pictor al nostru despre care putem afirma că încă de la începutul carierei şi-a manifestat fără ezitare preferinţa pentru acest gen”, menţionează cunoscutul critic de artă Radu Bogdan în monumentala sa monografie intitulată ”Andreescu”.

Ion Andreescu a urmat cursurile Gimnaziului „Gh. Lazăr” şi ale Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti. La vârsta de 19 ani, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, condusă de Theodor Aman, la secţia nou creată de Desen linear şi Caligrafie (1869-1870), unde a predat mai târziu, ca profesor suplinitor. A fost, de asemenea, profesor la Seminarul Episcopiei din Buzău, la Gimnaziul Comunal „Tudor Vladimirescu” şi la Şcoala de Meserii din acelaşi oraş, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Creaţiile din această perioadă, peisaje inedite precum „Pădurea de fagi”, „Stejarul”, „Stânci şi mesteceni”, „Mesteceni la marginea bălţii”, dar şi naturi statice sau portrete, i-au adus recunoaşterea în rândul artiştilor plastici din epocă.

”De la început, nu numai prin subiect dar şi prin felul de a compune şi colora, preferinţele lui Andreescu s-au îndreptat spre tot ce este mai simplu. (…) Nimic încărcat, nimic ce ar fi putut altera fiorul unei simţiri reculese. Aşa luau fiinţă ”Ceşcuţa cu pansele”, ”Ghiveciul cu flori albe” şi, mai târziu, ”Ghiveciul cu răsad”, care poartă în cel mai înalt grad nota caracteristică a ceea ce numim la Andreescu modestie de sentiment”, remarcă Radu Bogdan în lucrarea menţionată mai sus.

Debutul public al lui Ion Andreescu a avut loc la finele anului 1874, la ”Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti, unde a prezentat tabloul ”Coacăze”.  

În ianuarie 1876 a participat la cea de-a treia expoziţie a ”Societăţii Amicilor Belle-Artelor”, de la Bucureşti, cu o serie de compoziţii, între care: „Oală cu flori”, „Plopi la marginea satului”, „Peisaj din crângul Buzăului”, „Peşti”, ”Peisaj cu plopi”. Din această perioadă datează şi primul său „Autoportret”, ca şi o serie de tablouri, între care: „Natură moartă cu coş şi legume”, „Târg de Drăgaică”, „Bâlci în preajma Buzăului”.

Asemenea multor pictori români, Andreescu şi-a desăvârşit studiile la Paris unde a plecat ca bursier, în 1879. Aici a frecventat cursurile Academiei „Julian”, fiind admis, totodată, şi la Salonul oficial parizian, unde a expus două lucrări: „Începutul primăverii” şi „Bâlci în România”. Ulterior a plecat la Barbizon, unde a lucrat alături de George Demetrescu Mirea, Alexandru Djuvara sau Nicolae Grigorescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice şi importanţa personalităţii, dar şi alături de pictori independenţi precum Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivând pictura în plein-air (precursoarea impresionismului).

Din perioada pariziană au fost datate o serie de lucrări, între care: „Iarnă la marginea Barbizonului”, „Iarna în pădure”, „Seară de toamnă la Barbizon”, „Stradă la Barbizon, vara”, „Stâncile de la Apremont”, „La treierat”, precum şi „Cap de fată”, „Nud de femeie în picioare”, „Studiu de nud pe scaun”, „Băiat costumat”, „Femeie drapată în albastru”, „Femeie în roz”.

În 1881 a participat atât la Salonul parizian („Iarna la Barbizon”), cât şi la ”Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti („O dimineaţă la Barbizon” sau „Drumul mare”, „Seară de toamnă la Barbizon” sau „Călăreţ în amurg”). Un an mai târziu, în 1882, a fost prezent la expoziţia de la Sala Stavropoleos din Bucureşti, cu 60 de tablouri, o adevărată retrospectivă a pictorului, singura de altfel din timpul vieţii. Între tablourile expuse cu această ocazie s-au numărat: „Bătrân cu plete”, „Pahar cu tufănele”, „Pomi înfloriţi”, „Câmp cu maci”.

În ultimii ani de viaţă, grav bolnav, Ion Andreescu a continuat să lucreze. ”Picta îndeosebi flori şi portrete, astfel de subiecte fiindu-i cel mai la îndemână în starea de sănătate în care se afla, căci nu-l sileau să iasă din casă”, arată criticul de artă Radu Bogdan în lucrarea sa. A pictat în această perioadă, spre exemplu, numeroase chipuri de ţărănci (”O ţărancă din profil”, ”Broboada roşie”, ”Ţăranca cu broboada verde”).

Ion Andreescu a murit la Bucureşti, la 22 octombrie 1882, răpus de tuberculoză, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948. Tablouri purtând semnătura marelui artist pot fi admirate în Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul de Artă K. H. Zambaccian. AGERPRES

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button