FeaturedIstorieMainUncategorized

Nu avem ce lecții să dăm cuiva.

Apropo de articolul din WSJ, despre faptul că Rusia a ajuns cel mai mare exportator de grâu din lume, și ar putea exporta i mai mult decât o face, dacă ar avea suficiente terminale în porturi. În Piața Amzei s-a deschis un magazin rusesc. Berezovska, sau așa ceva. Am ajuns client fidel! Ce brânzeturi pot să aibă, în comparație cu guma de mestecat de la MegaImage! Când dracu au învățat, tată, să facă Parmezan?

Tot ce fac, fac de calitate. Și aduc produse din tot spațiul fostei URSS. Lituanienii se înjură cu rușii ca la ușa cortului, dar până la afaceri! Atunci fac o pauză, și câștigă împreună!

Măcar asta să ne fi rămas de pe urma ocupațiilor ruse/sovietice: determinarea lor de a face, când îți ajunge cuțitul la os. De a învăța. Nu e o rușine să nu știi. Rușinos e să nu vrei să afli. N-au știut să facă brânzeturi fine. Au importat capre din Franța, cu francezi cu tot, să îi învețe. Și au învățat!

S-a tot spus că aia sau ailaltă sunt copii rusești după occident. Or fi, unele. Dar să nu uităm un lucru esențial: ca să copiezi, trebuie să fii capabil s-o faci. Am avut cel mai mare transfer de tehnologie din timpul Războiului Rece: centralele CANDU și avionul Bac 1-11 serie 500. Ce s-a alesa din el? Nimic! Am pierdut tot ce-am învățat! Las că nici nu prea am știut ce să facem cu ce am învățat. Rușii au mers înainte, cu toate greutățile. Noi am abandonat!

Așa că să ne vedem de lașitățile și de neputințele noastre. Nu avem ce lecții să dăm cuiva. Măcar de-am reuși să învățăm ceva din șuturile în cur pe care le primim cu repetiție. Dar nu ne pasă…

de Constantin Gheorghe

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button