Editorial

Despre Basarab ”Cumanul”, cu multe poze

Matei Cazacu inventariază 9 surse scrise contemporane care îl denumesc pe Basarab ”olah” – român, dar Neagu Djuvara flutură din mână, se uită la doar două din acestea și insistă că Basarab a fost cuman.

Și cum mulți vor poze când vine vorba de istorie, am zis să abordez problema Basarab ”Cumanul” dintr-un unghi de acest gen. Însă înainte de poze este obligatorie niște plictiseală cu vorbe.

Un grup de cumani au trecut la catolicism la Milcov prin 1227, în 1238 se refugiază în Ungaria de frica mongolilor, nu le sunt de mare folos ungurilor în luptele împotriva acestora. Însă cumanii devin în această perioadă un element în echilibrul de putere din Ungaria: aflați de partea regelui care le-a acordat pământuri și privilegii, cumanii luptă împotriva marii nobilimi alături de suveran în numeroasele războaie civile ale epocii.

În 1278 (la 50 de ani de la creștinare!) se pune problema aderenței reale a cumanilor din Ungaria la catolicism. Conform documentelor din epocă, principala ocupație a cumanilor în Ungaria era să-i jefuiască pe creștini, să-i transforme în robi și să-i scoată la vânzare.

Mai apare o problemă: hainele purtate de cumani, mustățile lăsate să crească lungi și tunsoarea (își rădeau creștetul capului, restul părului îl lăsau lung și îl împleteau în codițe). Portul exterior semnifica păstrarea vechii religii șamanice aduse din stepele Asiei și adoptarea de formă a creștinismului. Haina îl face pe om.

Regele Ungariei Ladislau Cumanul alege în vremea asta să se dea de partea neamului din care provenea mama lui: se îmbracă și tunde ca un cuman, își ia mai multe concubine cumane (cea de căpetenie Aydua era numită de catolici ”o viperă otrăvitoare”), se împerechează cu concubinele în public (avea 20 și ceva de ani), își închide nevasta catolică într-o mănăstire, își scoate sora cu forța din altă mănăstire și o mărită cu un prinț ceh, bântuie alături de cumani pe veșnicele plaiuri ale vânătoarei și în general face ce îl taie capul fără să țină seama de părerile episcopilor catolici.

Baronii unguri fideli Bisericii Catolice îl aduc în Ungaria la începutul anului 1290 pe Andrei Venețianul (fiul unui bastard al regelui Andrei al II-lea), în vară Ladislau Cumanul este ucis în tabăra pe care o avea în comuna Toboliu (Bihor) de trei cumani, cel mai probabil asasini plătiți. Papa de la Roma poruncește să se afle dacă regele Ladislau Cumanul a murit creștin – și poate să fie înmormântat într-o biserică.

Vă dați seama de nivelul real al convertirii cumanilor la catolicism în 1290: concubine cu acuplări în public, umblat trelea prin țară cu tabăra de corturi ca în Asia Centrală, episcopi arestați, păstrarea portului tradițional etc. Cel mai probabil ritualurile șamanice erau la ordinea zilei în taberele aflate în afara supravegherii preoțești. Ei bine, Neagu Djuvara încearcă să ne convingă că din rândurile acestor cumani ”catolicizați” s-a coborât în Țara Românească Negru vodă aka Tochomer aka Toq-Tamir, catolic convins care a înființat un stat, în loc să jefuiască tot ce-i ieșea în cale.

Și acum pozele.

Cronica pictată de la Viena face diferențe bine delimitate între personaje în funcție de origine în cadrul imaginilor. Cumanii sunt redați în costumul lor tradițional (pălărie conică cu margini răsfrânte, caftan până la pământ), separat de cel al cavalerilor unguri înzăuați după moda apuseană, precum în scena de luptă de mai jos.

cronica-picta-lupta-cumani-2

Regele Ladislau Cumanul se distinge în galeria regilor maghiari: toți sunt redați fie pe tron cu însemnele regale, fie în armură – el însă este reprezentat în costum tradițional cuman – coroana suprapusă peste pălăria conică.

cronica-picta-regele-ladislau

Scena asasinatului din tabăra de corturi face la fel diferența de costum:

cronica-picta-regele-ladislau-mort

Și acum să ne uităm puțin la costumele valahilor din bătălia de la Posada:

cronica-picta-lupta-basarab-1

Majoritatea luptătorilor valahi poartă căciuli și sarici de oaie, iar la trei dintre ei vedem mânecile cămășilor brodate cu fir roșu – cred că este cea mai veche reprezentare a unei ii românești. Valahii sunt valahi, cumanii sunt cumani, și ungurii sunt unguri.

cronica-picta-lupta-basarab-2

Într-o altă reprezentare a bătăliei de la Posada vedem mai clar că pe lângă valahii cu ii și sarici de oaie apare un cavaler în armură și tunică, alături de alții cărora li se văd doar tunicile. Boieri înarmați conform tehnicii occidentale, nu precum cumanii.

Avem și o reprezentare a unui boier valah, venit în solie la regele Carol Robert de Anjou.

cronica-picta-sol-valah

În mod clar boierului valah îi este recunoscut statutul de nobil: poartă o tunică cu centură și în mâna stângă un coif. Nici o asemănare cu cumanii din imaginile de mai sus. Dacă printre valahii lui Basarab ar fi fost cumani, aceștia ar fi fost reprezentați cu siguranță – așa cum sunt în numeroase alte miniaturi din Cronica pictată de la Viena.

Revenind la catolicizarea cumanilor: descoperirile arheologice consemnează cu precizie desfășurarea procesului de creștinare. Până pe la 1300 mormintele nobililor cumani din Ungaria nu se deosebesc cu aproape nimic de cele ale nobililor cumani din stepele Asiei. Nici o urmă de creștinism în mormintele cumane pentru primii 100 de ani de la creștinare: animale sacrificate (cai, câini, oi), arme și armuri, tumuli. Abia după 1300 încep să dispară din morminte, treptat, urmele ritualurilor șamanice – care rămân prezente în mormintele cumane din Ungaria până spre 1500. Arheologia confirmă izvoarele scrise: cumanii au devenit catolici în cadrul unui proces de 200-300 de ani, de la 1227 până la 1500.

Să comparăm mormântul unui șef cuman de pe la 1300 din Ungaria, înmormântat sub o grămadă de pietre, alături de un cal și un câine cu mormântul prințului român de la Curtea de Argeș din aceeași perioadă (datarea Wikipedia este greșită, analiza recentă îl plasează spre 1310), înmormântat într-o biserică, purtând o tunică pe a cărei nasturi era reprezentată stema nobiliară a familiei, cu o diademă pe frunte și inele cu inscripții creștine pe degete. Sau comparați-l pe nobilul cuman de sub grămada de pietre cu cneazul Balea din Transilvania care la 1313 ridica o biserică ortodoxă și avea preoți care știau să scrie și să citească.

Sau să-l comparăm pe șeful cuman din Rusia care înaintea bătăliei urla ca nebunul la lună, fiind mulțumit când i-au răspuns urlete de lupi – semn șamanic al unei victorii – cu negocierile duse de Basarab în scris și planificarea bătăliei de la Posada. Sunt niște diferențe.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button