FeaturedLifestyle

Ce știm despre daci

Dacii au devenit o obsesie publică de la articolul lui Bogdan Petriceicu Hașdeu ”Perit-au dacii?” prin 1870 și ceva. Până la acest articol ideea dominantă în istoria românilor era că romanii i-au înghițit pe nemestecate pe daci și românii sunt exclusiv urmașii Romei. Hașdeu vine cu întrebarea din titlu și argumentează în baza surselor cunoscute de el că nu a fost chiar așa.

Sursa foto

De fapt jocul ăsta de-a ”Dacii și Romanii” are substrat politic, încă de la lansarea lui: autohtoniștii țin cu dacii, cosmopoliții țin cu romanii. Și o dată intrați în domeniul politicii este loc pentru tot felul de bazaconii, de ambele părți. Asta e altă poveste, evoluția dezbaterii politice mascate în disputa daci contra romani. Articolul acesta este un exerciți: scriu aici tot ce știu despre daci din lecturile mele, fără notițe, fără verificarea bibliografiei. Doar ce îmi amintesc după ce am uitat tot. Deci dacii.

Cea mai mare problemă: nu știm ce limbă vorbeau dacii. Din câteva inscripții și izvoare latine se cunosc niște cuvinte și atât. Doar că din câteva cuvinte nu poți reconstitui o limbă, doar cel mult poți spune că dacii vorbeau o limbă indo-europeană, ceea ce nu este mare lucru. Ideea trăznită că dacii vorbeau latina e o aiureală fără sens.

Nu știm ce fel de religie aveau dacii. Știm cu certitudine că aveau una, însă nu cunoaștem teogonia dacilor, legendele și miturile lor. Cunoaștem câteva nume de zei și istoria cu Zamolxis, elevul lui Pitagora spusă de un grec. Dar asta nu înseamnă nimic, grecii își mascau propriile argumentări sub steag fals. Putem bănui că religia dacilor era una de sorginte indo-europeană, cu zei în ceruri și zei subpământeni. Cu certitudine exista un cult articulat, cu preoți, temple și ritualuri, cunoaștem chiar și unele din aceste ritualuri (cel cu aruncatul în sulițe, cel mai cunoscut).

Nu cunoaștem mai nimic despre sistemul legislativ al dacilor, despre organizarea socială. Doar că existau nobili, preoți și țărani – dar asta este o chestie specifică indo-europenilor. Una peste alta nu știm mai nimic despre cele mai importante chestiunii ce țin de o societate. Faptul că avem informații disparate din aceste domenii (transmise de străini, care puteau să nu priceapă mare lucru sau să denatureze informațiile în beneficiul auditoriului, etc.) face posibile tot felul de interpretări. Cu cât sunt mai puține informațiile cu atât mai imaginative sunt speculațiile.

Știm cu siguranță că dacii prelucrau metalele la scară ”industrială”. Cele mai frecvente desecoperiri arheologice de la Sarmisegetuza sunt uneltele și armele de fier alături de ateliere de fierărie. Dacii mai erau specializați în extragerea și prelucrarea aurului și argintului, tot în cantități mari.

Mai știm că dacii erau un popor războinic. Istoria confruntărilor cu romanii e cunoscută. Cetățile dacice erau zdravene, complexe de cetăți așezate în munți greu de cucerit, armamentul de fabricație proprie era de calitate, desfășurau acțiuni complexe cu zeci de mii de oameni pe distanțe mari, stăpâneau geografia și foloseau terenul în mod eficient.

Capacitatea militară și economică atestă existența unei organizări eficiente, existența unei administrații probabil de factură nobiliar-teocratică. Tezaurele monetare, acumulări de avere, cu monezi de prin toată Europa dovedesc schimburi economice de anvergură, la fel și faptul că dacii aveau monedă proprie.

Și nu în ultimul rând știm cam cum arătau dacii, cum se îmbrăcau și cum luptau – asta din statuile romane.

Ce ne-au lăsat dacii? Nu mare lucru. Există o continuitate genetică cu românii din ziua de azi, avem o genă ”balcanică” comună cu celelalte teritorii pe unde au existat tracii din care se trăgeau dacii. (Și aici este o întreagă discuție speculativă traci – daci – geți, dar este mult prea specializată discuția). Gena asta ”traco-daco-getă” este undeva pe la 20 și ceva de procente printre români dacă îmi amintesc bine. Peste care vine moștenirea genetică a valurilor migratoare.

Din cultura dacilor nu ne-a rămas mare lucru. Cea mai importantă chestie mi se pare dispariția tehnologiei de prelucrare a metalelor: de la dacii fierari și aurari, în evul mediu românii pur și simplu nu prelucrează metale, abia în secolul al XIX-lea reînvață chestia asta. Gaura asta tehnologică de peste 1500 de ani spune foarte multe despre moștenirea culturală a dacilor. Nici despre legendele dacilor transmise românilor nu sunt foarte sigur; mi se pare dubioasă încercarea de reconstituire a religiei dacilor în baza unui folclor colectat la 1800 și ceva.

Una peste alta dacii au fost un popor bine închegat și cu ceva șanse de dezvoltare pe termen lung – doar că s-au întâlnit cu Imperiul Roman. Rezultatul a fost anihilarea clasei conducătoare și nimicirea poporului. O parte din daci și-au transmis mai departe genele, restul s-au amestecat în masele de migratori din afara Imperiului și au dispărut cu totul.

Adevărata moștenire a dacilor mi se pare instrumentarea lor în conflictul ”autohtoniști/ cosmopoliți”; ”protocroniști/ sincroniști”; ”naționaliști/ europeni” etc. Dar cum spuneam, asta e o altă discuție.

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button