Cultura

Adrenalina

My.Roxa

 

Ce este adrenalina, şi mai important, de ce ne place să fim addicted de ea?

Păi la carte zice aşa: Adrenalina sau epinefrina este un hormon care se formează în glandele suprarenale şi face parte din sistemul de apărare al organismului în faţa pericolelor imediate. Spaima sau furia indusă de un eveniment periculos declanşează aproape instantaneu secreţia de adrenalină. Aceasta provoacă creşterea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale, a fluxului sanguin către muşchi şi a metabolismului, în acelaşi timp cu scăderea nivelului de insulină şi intensificarea transformării glicogenului în glucoză, drept pentru care nivelul de zahăr în sânge va creşte, pentru a putea furniza muşchilor mai multă energie. Cu alte cuvinte, pregăteşte organismul să facă faţă pericolului, fie prin luptă, fie prin fugă, intensificând funcţionarea organelor necesare acestui scop.

Mai pe scurt, aş zice aşa: Adrenalina este o substanţă ce se eliberează din cauza fricii de moarte. Bun, dar de ce ne place?

Cred că ne place să fim nebuni alături de alţi nebuni şi să simţim că nimeni şi nimic nu ne stă în cale.

În acelaşi timp însă, ea poate deveni egalul inconştienţei, iar instinctul de conservare, de apărare devine atunci aproape inexistent. Unde mai pui şi teama majorităţii de a nu fi ” boring „. De multe ori facem nebunii de care nu ne dăm seama cât sunt de periculoase decât atunci când observăm privirea îngrozită a celor din jurul nostru.

Ce să zic?! În raport cu alţii, de multe ori m-am simţit o desfrânată cu probleme psihice dezvoltate pe fond de lipsă de afecţiune :-)). Glumesc, evident. Cred că fiecare facem o nebunie mai „soft” sau mai „hard” la un moment dat.

De fapt, se numeşte conduită parasuicidară, dacă e s-o luăm aşa. Manifeşti tendinţe puternice autoagresive pe fondul unei stime de sine scăzute.?

Ce este mai periculos este că acea adrenalină( independent de mijloacele obţinute) chiar dă dependenţă.

Şi uite unde am ajuns. Am ajuns să dau eu verdictele legate de psihic aici, da? Nu ne tratăm singuri, că de’aia avem specialişti în orice aici.? Aoleeeeu!

Mai în glumă, mai în serios, o să scriu asta:  tendinţa ta de desconsiderare este, probabil, genetică, şi se transmite prin gene la câteva generaţii( probabil ai avut vreun bunic care, pe timpul războiului, stătea în raza gloanţelor, exact cum stai tu în carusel, sau pe podul de bungee-jumping), doar ca să se simtă şi el bine! :-))

Această tendinţă autodistructivă nu se vindecă, dar se tratează, cu doze minime şi „harmless” administrate regulat. Adică poţi să faci asta doar în concedii, şi să faci poze, ca să te uiţi dup’aia la ele şi să spui: „Fir-aş al dracului!”, dar nu în timpul serviciului, că o să-ţi scadă concentrarea şi o să faci tâmpenii. Deci, ne-am înţeles, da? Doar în concedii!!!

După un aşa comentariu, mi-e şi frică să îl public, da’ vorbind despre adrenalină, o să-mi asum riscul.?

Ca să nu închei atât de abrupt, o să spun că temerea mea cea mai mare este înălţimea, adică aproape că mi-e teamă să mă sui pe un scaun să schimb un bec, de’aia am preferat să o obţin prin alte mijloace. Îmi place viteza că deh, fiecare cu nebuniile lui!

Şi eu am tendinţe autodistructive, dar nu le manifest aşa, pur şi simplu le las să-mi bântuie prin creier, fără să le duc mai departe( decât pe unele).;-))

În general, sporturile extreme înseamnă să-ţi învingi fobiile. Pentru asta sunt făcute, faptul că ajungem să fim dependenţi de asta este cu totul altă poveste.

Cel mai rău, zic eu, este ca din dorinţa de a avea parte de ceva adrenalină, de multe ori ne punem viaţa în pericol, de multe ori fără să realizăm asta sau dacă o realizăm, nu stăm foarte mult pe gânduri. Aşa că luaţi de-aici( mai încolo o să aduc un cearceaf? ): e interesant cum şi în momentele de extaz, şi de agonie, raţiunea îl părăseşte pe om.

 

 

Adrenalina

Din aceeasi categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button